this is not here

what grinds my gears: VOLUNTARIATUL

2011-04-07T12:10:00.009+03:00

ceva a devenit extrem de putred in voluntariat.
si anume faptul ca ideea de voluntariat incepe sa fie coordonata de oameni.

care oameni
- sunt manati de dorinte nestavilite de a face lucruri de dragul de a face
- simt nevoia ca unii sa fie mai egali decat altii
- se plictisesc groaznic si incep sa inventeze activitati care, chipurile, trebuie sa ne uneasca intr-un cuget si un spirit.
- se comporta ca niste corporatisti stupizi emitand ideii si solutii care sunt bune dar sunt pentru o problema inventata si numai de ei stiuta.

ok, sa explicam mai adanc:
sa spunem ca io vreau sa devin voluntar.
io imi doresc cel mai tare si mai tare ca in timpul liber sa ajut batraneii sa traverseze strada.
booon.
ca sa nu ma ridice pe sus militianul ca acostez batraneii ma inscriu intr-un ONG specializat in domeniu.
deci devin voluntar la traversat strada. asa ma pot manifesta in deplina legalitate.
si pentru urmatorul interval sunt fericit calarind zebra cu batraneii.

brusc ONG-ul ma convoaca sa particip la evenimentul lu' peste organizat cu prilejul "nu stiu ce a voluntariatului".
rolul meu va fi: sa iau batraneii traversati si cu ei sa ne apucam sa facem chestii. gen sa sarim coarda (metaphorically speaking) sau o chestie extrem de unificatoare si semnificativa (si evident idioata).

now, maybe is just me, but i really don't see the point of it.
eu nu m-am facut voluntar ca sa sar coarda.
batraneii nu prea vor sa sara coarda.
intersectia dintre voluntari, beneficiari si saritul corzii da multimea vida.

adica la fel de bine as putea sa iau batraneii traversati, sa le distribui revolvere si, cu totii, intr-un gest unificator si plin de semnificatii, sa gaurim organizatorii evenimentului + geniul caruia i-a venit ideea.
in felul acesta
- tot evenimenul va dura mult mai putin
- la anu nu va trebui sa revenim sa sarim alte corzi si alte sotroane
- exista o sansa destul de buna ca pe viitor geniile cu tendinte de organizare a unor chestii de genul acesta sa se abtina in a se manifesta.
- toata lumea se intoarce la treburile proprii cu satsfactia muncii bine facute.
- si, bineintele, astfel we will make the world a better place.

am i too bad?
do i ask too much?

gay marriage

2011-04-06T16:40:00.000+03:00

un regat pentru un rmn

2011-03-24T10:36:00.010+02:00

anul trecut am platit 5500 lei pe asigurarile sociale de sanatate pentru PFA-ul pe care il detin.
in tot acest timp anagajatorul meu a platit, la randul lui, asigurari de sanatate pentru mine.
la ce imi foloseste?
pai iata la ce: ca atunci cand solicit o investigatie RMN o cucoana doctor sa imi spuna acru ca "nu imi trebuie", ca spitalul nu are aparatura necesara si ca, oricum "RMN is overrated"
NO SHIT!!!
since when?
de cand medicii sunt mult prea silnici sa scrie o amarata de trimitere catre un RMN la o clinica ce este in stare sa il faca?
de cand spitalele nu isi permit sa isi "cheltuie" din fondurile cu asigurarile?
sau faptul ca nu i-am dat "dreptul" onorabilei doctor a transformat brusc RMN-ul intr-o investigatie total de fita si complet nefolositoare.
mai ales ca, la naiba, cam peste tot scrie ca pentru a se face lumina asupra posibilei probleme pe care o am una dintre investigatiile concludente consta, surprinzator, intr-un rmn.
imi este o scarba de sistem de nu-i adevarat. si asta dupa ce am avut de a face cu sistemul 2 ore.

oricum, cu ocazia asta am aflat care este procedura de inscriere la medic intr-un spital de stat:
programarile incep de la ora X.
oamenii ajung cu 3 ore inainte.
nu li se permite sa stea in fata "ghiseului de programari" aflat la etaj, deci se sta la usa spitalului.
cand mai vine "unul nou" si se indreapta spre "fisier" incep tipetele ca "ce domle, nu vedeti toata lumea asta inaintea dumneavoastra?"
... hmm, ce sa spun... multa lume am vazut si pe la metrou.
multa lume era si pe strada.
dar nu m-am gandit ca toata lumea este "inaintea mea" la programare.
(mai ales ca programarea se face la un ALT ETAJ)
... my bad!
ca orice nelamurire ulterioara sa fie solutionata, o tanti semi isterica cu apucaturi de napoleon decide sa ia situatia cu ambele maini si sa o transpuna intr-o lista.
lucky me: i get no. 16.
iar cand se intampla minunea sa ni se permita elevarea la etajul cu fisierul, napoleonita ne aseaza cuminti in rand. sa traiti sefa!
moment in care se constata ca 30 de oameni stau insiruiti la coada la un ghiseu care urmeaza sa se deschida peste 30 de minute iar sala de asteptare din fata fisierului este plina de scaune goale.

constatare: suntem teribil de inraiti si avem o placere deosebita sa contribuim la inrairea reciproc-generala.
si intrebare: totusi cat costa un aparat care scuipa numere de ordine?

grafice si statistici

2011-03-23T14:30:00.006+02:00

true!

game of throne

2011-03-23T11:27:00.005+02:00

it's coming!!!

and it's going to be on 17'th of april.

let the game begin!

un alt roman cere sa fie eutanasiat (si din pacate nu este jurnalist)

2011-03-22T15:30:00.006+02:00

chestiunea o aflam astazi din ziar.

de fapt aflam mai intai de toate povestea unui domn aflat in demersul sau de a obtine stuff de la ceva institutii din romania. nenea cu pricina, intr-un moment de zaduf, i-a spus unui judecator:
"Eutanasiati-ma, domnilor. Am ajuns in tara asta sa aiba cainii mai multe drepturi decat noi, oamenii. Au venit miercuri la fata locului si domnul expert a facut ce a vrut, numai adevarul nu a incercat sa-l afle. Mai bine ne omorati pe toti, domnule presedinte, la ce sa mai traim?! Eutanasiati-ne”

de la a transforma zaduful omului in stire nationala este cale lunga si pavata
a) cu multa prostie jurnalistica
b) cu lipsa grava de subiecte de presa
c) cu un exercitiu (extrem dar in acelasi timp cotidian) de a distorsiona vorbele

fereasca sfantu' sa spun vreodata chestii de genul "mor de foame" ca se va intelege de aici, neaparat si implacabil, ca in romania rata deceselor din motiv de subnutritie a crescut alarmant.
si nu ca nu am apucat inca sa ma infing intr-un kfc copios (si deci mor de foame)

mai la stanga articolului cu eutanasierea descoperim informatii promitatoare despre Warren Buffet.
sa citam:
"Cu un simt al investitiei de exceptie, Warren Buffet face din orice eveniment o masinarie de facut bani. Afla cum cutremurul devastator din Japonia este transformat in viitori mii de dolari."
argumentul principal este ca musiu Buffet este "Oracolul din Omaha".
aflam ca, de fapt, mecanismul minune de facut bani este cumpararea de actiuni de pe piata nipona (a caror preturi au scazut, firesc, in urma cutremurelor, tsunami, etc.).
ceea ce
a) nu este un mecanism minune
b) nici macar nu este un mecanism (este o actiune)
c) este o actiune logica si de bun simt pentru cei care au cumparat macar odata ceva (prilej cu care au invatat ca preturile mici sunt un lucru bun)

prieteni ziaristi, ce ati patit?
ati fost afectati de radiatiile de la Fukushima?

wind of time

2011-03-21T12:23:00.005+02:00

acum 3 ani practicam regula:
"nu se spune nici un pret la client pana ce nu se verifica istoricul discutiilor".
acum practicam aceeasi regula.
dar din motive diametral opuse.

acum 3 ani erau rare momentele in care vindeam stuff la clienti la preturile de lista.
si acum lucrurile se intampla la fel.
necazul este ca acum majoritatea clientilor cumpara la scoruri sub lista.
muuuuuuuuuuuuuuuult sub lista.

munca era mai funny acum 3 ani.

i don't know what i did last summer

2011-03-18T17:41:00.010+02:00

anul trecut m-am mutat.
iar astazi, 6 luni mai tarziu, am inteles ca am ratat evenimentul.
doua puncte scazute la nota de la purtare pentru absenta nemotivata!
si 100 de ave maria.

unde am fost?
well, cu siguranta nu am fost la o tigara. no sir! tutunul dauneaza grav sanatatii!
cel mai probabil am fost intr-o lume in care, oups, prezentul este o insiruire de momente inghesuite foarte stramt intre trecut si viitor.
o lume in care prezentul nu este o entitate de sine statatoare, autonoma si independenta.
o lume in care imi car trecutul atarnat de gat fugind gafaind spre viitor calcand doar pe pietrele ovale de pe mozaicul de pe drum.

de ce or fi lasat profesorii notiunea de "carpe diem" pierduta printre lectiile anoste (si extrem de rare) de latina?
am invatat in schimb un car de balast "educativ" cu care ce-am facut? cu ce am ramas?
qui bono?

de cate ori trecem ca rata prin apa pe langa prezent?
de ce o facem? o fi bine? nu, acum serios: o fi bine?
nu ratam ceva important?
nu ratam sa traim de fapt?

de ce nu am avut o materie separata de studiu "carpe diem"?
si sa nu imi spuna cineva ca nu am fi avut ce invata pentru ca, sa recunoaste, habar nu avem ce e aia si cum se practica.

vreau sa traiesc in prezent.
vreau sa privesc lumea detasandu-ma de ea.
vreau ca ca viitorul sa fie tema de visare (si nu o versiune ciudata de boogie man) iar trecutul subiect de rememorare (nu coleg de apartament).

imi pare rau ca am lipsit cand m-am mutat.
mi-ar fi placut sa fiu acolo.

mesaj privat pe cale publica

2011-03-11T11:56:00.005+02:00

fara nici un motiv anume am simtit nevoia sa o spun.
ti amo!

pentru ca imi suporti isteriile si iesirile in peisaj (motivate sau nu).
pentru ca ai grija de mine (cu toate ca astazi m-am dus singura la doftor).
pentru ca stii ca sunt altfel si nu te deranjeaza (prea tare, cel putin teoretic).
pentru ca te prostesti si esti silly (si pt ca am exclusivitate la chestiile astea (sper))
pentru ca imi place sa imi petrec timpul cu tine
pentru ca daca as mai avea o viata probabil ca nu mi-as scimba optiunile
si pentru ca mi se pare ca si tu.

shade of my heart, ti amo!

buna! ce faci?

2011-03-10T14:37:00.004+02:00

am ajuns la filmul mai sus mentionat din greseala.
am descoperit eroarea (considerata regretabila si monumentala)dupa ce am luat biletele.
tot atunci am presupus ca ca in sala o sa fim in total noi si draku.

dar, fie! ce-am avut si ce-am pierdut? hai sa vizualizam eroarea!

am ajuns cu 20 minute inainte de inceput si, surpriza: lume de nu aveam pe unde trece.
chiar toti se afla aici din greseala, cum am patit noi? hmmmmm....

let's see!
si am vazut.
si ne-a placut.
si am ras.
si la sfarsit s-a aplaudat.

da, cinematografia romaneasca inca nu a scapat de blestemul nuditatii explicite (dar care in cazul acesta, privind retrospectiv, a avut rolul ei de antiteza)
da, la inceput parca scenele erau usor plicticoase.
da, jocul scenic al catorva actori mai trebuia putin condimentat.

da, dar in sfarsit am vazut un film romanesc de epoca postdecembrista in care subiectul nu este jegul si neajunsurile societatii in care traim (exacerbate si intinse pe toti peretii si pe toata pelicula)

si am vazut pe pelicula situatii rupte din viata reala excelent puse in scena.
si am vazut si o lectie de "asa nu" (cam trasa de par si probabil niciodata aplicabila dar este de apreciat intentia)
si am vazut strazi curate si fatade de cladiri frumoase (da, e publicitate. da, nu e chiar adevarat. SO WHAT? de antipublicitate si de jumatatea nasoala mi s-a facut sila pana peste cap)
si am mai vazut si o scena intreaga cu si despre tantari (la care s-a ras cu pofta)
si mi-a placut!

si contrazic duduia din spatele meu care spunea: "este ok pentru un film romanesc".
gresit, lady: este ok. punct.

zen yourself!

2011-03-09T13:28:00.006+02:00

lesson learnd:
fata de orice idiotenie complet idioata pe care o va scoate pe gura-i suava interlocutorul tau unicul mod inteligent de a reactiona este sa ramai calm si sa te detasezi.

orice alta cale este una destinata pierzaniei.
calm si iarasi calm.
cu cat tampenia este mai uriasa cu atat mai eficient este rezultatul.

cazul 1: interlocutorul este un client
argument: daca ii arati ca nu il duce capul nu va cumpara in veci. iar de la client principalul lucru care ne intereseaza sunt banii lui. ergo clientii nu trebuie sa stie ca sunt complet idioti

cazul 2: interlocutorul este un coleg
argument: chiar merita sa intri intr-un conflict deschis cu tovarasul mandru muncitor in fabrici si uzine doar pentru a demonstra ca esti tu mai destept? oricum nu va intelege conceptul si nici argumentatia.

cazul 3: interlocutorul este consoarta
argumentul 1: nu vrei sa iti anunti consoarta ca este idioata. lungi discutii si adanci framantari vor izvori din
argumentul 2: daca consoarta-mi este idioata, situatia asta in ce ma transforma pe mine?... ergo consoarta nu este idioata.

cazul 4 (si cel mai des intalnit): interlocutorul este superiorul ierarhic (sa traiti sefu'!)
argument: seful nu este niciodata idiot.
orice alte argumente se vor solda, in functie de ampolarea lor, in: bete in roate, sarcini si responsabilitati amplificate, amanarea promovarii pana dupa plecarea superiorului ierarhic din firma si, de ce nu, demisia (evident nu a sefului)
ergo, nicioadata, dar absolut niciodata, seful nu este idiot.

asadar: relax & zen yourself!
no need to prove no point to idiot people.

8 martie

2011-03-08T18:43:00.006+02:00

da, inevitabil este vorba despre ziua femeilor.

sarbatoarea este nascocita destul de aproape de zilele noastre (un secol si ceva in urma),
initial a vizat sarbatorirea femeilor care lucrau (denumirea originala fiind International Working Women’s Day),
in unele tari este declarata zi libera oficiala (in majoritatea cazurilor este vorba despre tarile in care atunci cand se vorbeste despre drepturile omului femeile nu prea sunt incluse)
traditional femeile primesc flori, bomboane si alte chestii iar in zilele noastre petrecerile de 8 martie contin musai reprezentatii de streaptease masculin.

se cuvine a se intreba:
- de ce?

raspunsuri posibile:
#1: money, money, money! (floraresele isi iau concediu dupa ziua de azi)
#2: din motive feministe (evident ca feministele au nevoie de o zi dedicata lor. iar restul femeilor normale se bucura de eveniment.)
#3: guilty conscience? (pentru ca ziua barbatului se desfasoara in urmatoarele 364 de zile)
#4: ca femeile sa se simta bine si apreciate (cel putin in teorie. hai ca o zi pe an se poate)
#5: ca sa nu ne plictisim chiar asa groaznic in perioada asta care nu-i nici strut si nici camila
#6: ca sa nu falimenteze streaper-ii masculi feroce
#7: ca google sa mai produca un nou doodle
alte idei nu mai am.

a, si mai este
#8: 8 martie = ziua mamei (dar deja incepem sa gasim raspunsuri circulare).

vestea buna esta ca impofida artificialului si a lipsei complete de fundament a sarbatorii exista si o parte cool: cadourile.
care daca sunt primite de la cine trebuie (care stie ce trebuie) sunt just perfect.
vestea proasta este ca aceeasi persoana care trebuie s-ar putea sa considere ca pe 9 este ziua barbatului (si pe 10, si pe 11 si in august, si in decembrie, etc).

si uite asa ziua femeii se transforma intr-un fel de christmas bunny de inceput de primavara.

food addiction & god

2011-03-07T16:16:00.009+02:00

dependenta fata de mancare face parte din nomenclatorul dependentelor "noi pe piata".
ce este aia (adica cu ce se mananca):
"Compulsive overeating, also sometimes called food addiction, is characterized by an obsessive/compulsive relationship to food."
further reading: wiki

* adictia de mancare nu e aceeasi branza cu bulimia. si nici cu anorexia.
cu toate ca uneori acestea doua devin garnituri pentru subiectul nostru.

* este o dependenta demna de luat in seama (statisticile arata ca nr. persoanelor obeze a depasit nr. persoanelor subnutrite)

* este o dependenta care face o treaba excelenta in a ruina viata impricinatilor (oups, trebuie sa imi cumpar un nou cantar. unul industrial. (si nu, nu sunt ironica. si nu, nu este funny))

* este o dependenta accesibila
(then again, la mancare avem cu totii acces. la heroina mai greu...
+ nu prea tine sa scoti in afara legii mancarea)

ca sa rezumam, este naspa.

subiectul este mare si amplu.
cu polemici, cu povesti, remarci rautacioase, opinii pro si contra. meniul complet.
nu asta ne intereseaza momentan.

ceea ce ne intereseaza insa este metoda ca sa scapam de belea propusa de un site .
al doilea site pe care google-ul il returneaza la cautare.

"The physiological and psychological dependency of food can best be broken when the individual recognizes that they are powerless to combat it alone.
They must look to God, who alone is able to provide help and healing in this and all areas of human helplessness.
“For I am the LORD who heals you" (Exodus 15:26b).
God is as much concerned with our physical well being as He is with our spiritual relationship to Him.
As an individual seeks Him, he will find health and healing and recovery.
“Dear friend, I am praying that all is well with you and that your body is as healthy as I know your soul is” (3 John 2)."

well, this is just stupid.
adica eu nu zic ca daca un individ are nevoie de prezenta lui big brother sa se cenzurere.
hell no! knock yourself up, boys!
dar pana la a zice ca "God alone is able to provide help and healing in this and all areas of human helplessness" este o cale lunga si pavata cu multa prostie si idiotenie.

e ca si cum am spune cuiva care sufera de o criza de apendicita: prietene, cauta-l pe dumnezeu, el e cel care te va dreage.
(did anyone mentioned a hospital? no sir! who needs hospitals when you have god?)

mi-e asa o scarba de atitudinile astea incat mai ca imi vine sa ma duc sa imi cumpar o ciocolata... (just kidding)

later edit: ar fi trebuit sa schim titlul in "god addiction & food"?

don't snow me!

2011-03-06T20:10:00.009+02:00

i had enough of this bloody snow.
i had enough of this horrible weather.
i can't take it anymore.
help, help, miss spring, come and save me!!!!!!!!!!

what is the point of waking up in the morning when you know that the rest of your day you will be forced to face the stupid weather?
i see none.

smart thing hibernating.
i see that the weather is getting shitty so i go to sleep & wake up when things will get better.
god should thought about it when he designed human 2.0.

this is not here

2011-01-07T09:19:00.003+02:00

who i am is not what he wants me to be
who he is is not what i want him to be
what i feel is not what he feels
what he sees is not what i see
what i value is not what he values
what he does is not what i want him to do
what i expect is not what he is willing to give
what he is willing to give is not giving when i am willing to recive
what i give he doesn't consider a gift.
what he asks is not what he gives in return
what i ask is what i will never receive

what we are is not what we want to be
this is not us
this is not me
this is not him

this is us
this is me
this is him

doesn't really matter, does it?
what we are is what we are

priveste-ma in ochi si minte-ma. spune-mi ca ma iubesti.

2010-12-17T23:00:00.006+02:00

un cunoscut a murit.
la o varsta la care nimeni nu se gandeste ca intrebarea: "ai auzit despre X?" se completeaza cu raspunsul "a murit".

cunoscutul face (adica facea) parte din multe organizatii, din varii cercuri menite socializarii si realizarii de diverse si apropiate relatii personale si de afaceri.
multe. extrem de multe.
toate cu pretentie si nas pe sus.
twitter, facebook, blog, linked-in, jdemii de proiecte, jdemii de cunoscuti, cu totii interactionand si comentand pompos
subiectul:
orice idee sforaitoare descoperita pe aiurea,
orice cacat ridicat la rang de adevar universal
si diseminat si retweet-uit pana ce devine un mare cacat stors.
devenind prin asta un cacat stralucit fiind produsul de glorie al acestor juni cu pretentie si nas pe sus.

so, cunostinta a murit.
what happens next?
nothing. absolutely fucking nothing.
nici o picatura de insemnare de regret sau de panseu intristat de prematura disparitie a cunoscutului pe blog-urile, tweet-urile, etc-urile celorlalti cu care, de buna seama, cunostina, inca in viata, se considera apropiat.
nimic.
nici macar: uite ba, a murit si asta! a draku viata!

acelasi cacat ridicat la rang de adevar universal, menit 'subtil' sa dea de inteles stralucita inteligenta a junilor.
aceleasi discursuri tampesti in care fiecare, vorbind despre faptele de vitejie, isi descrie subconstient dimensiunea dick-ului
care, in paranteza fie spus, (este o puta rahitica de embrion de 3 saptamani).

idiotilor: a murit unul de-ai vostri.
wake up call!
faceti macar o leapsa sau cum naiba se cheama cacatul ala blogaresc in care fiecare dintre voi vorbiti despre aceeasi chestie.
despre faptul ca amicu' a mierlit-o!
sau faptul ca pana acum nu a venit nimeni de pe lumea cealalta sa va lasa un comment sau un retweet demonstreaza ca nu merita efortul?

ziua lui Multumesc

2010-12-07T20:25:00.005+02:00

halloween: copy - paste
valentine's day: copy - paste
whatever glossy stuff: copy - paste

thanksgiving day: not even copy.

why?

pornind de la premisa ca motivul principal nu este un clipboard neincapator, trebuie sa existe o alta explicatie.

chiar suntem un popor atat de greu de multumit?
o fi mai putin digerabil pentru sangele nostru pestrit curcanul decat micu, berea & co?
este mai simplu sa fii nemultumit? este mai la indemana?
de pe un an pe altul chiar nu am experimentat nimic pentru care sa multumim?

nu este un discurs patetic. nu sunt intrebari retorice.

chiar nu inteleg: de ce nu ne-a trasnit ca este ok sa preluam si ziua lui Multumesc?
ne este rusine sa multumim?
nu stim sa multumim?

cineva conspira si nu ne vrea multumiti?
don't think so!

si sa nu aud cacaturi de genul: "cum domle, cand s-au redus salariile si toata lumea iese in strada sa mai si sarbatorim ziua lui Multumesc?"
sa fim seriosi. daca dracu ar fi chiar asa de negru, in bradul de craciun nu ar atarna globuri si bombonele ci streanguri si oameni.

revenind.
incepand de la anul voi sarbatori ziua lui Multumesc.
si asta nu pentru ca sunt un om optimist. fereasca sfantu', no sir, i am not.
ci pentru ca vreau sa dau liber pesimismului, depresiei, prostului obicei de a vedea ce nu e bine pentru o zi.
vreau liber de ziua lui Multumesc.

si da, va fi ziua cu mancare curcaneasca.

ce faci cand nu stii ce este de facut?

2010-11-29T11:38:00.003+02:00

cand ajungi intr-o etapa a vietii in care habar nu ai in ce directie sa o iei?
cand intelegi cu tristete ca esti bun in toate si nu excelezi in nimic?

cand nu ai nici cea mai vaga idee ce iti place?
cand constati ca nu ai nici o pasiune reala?
cand stii ca singurul lucru care te atrage cu adevarat este sa dormi?

cand stii ca trebuie sa faci o schimbare
dar ai indoieli ca asta este ceea ce trebuie cu adevarat?

cand schimbarea te ingrozeste
iar lipsa de schimbare te inspaimanta?

ce faci?

numaratul banilor si fluieratul in biserica

2010-10-28T10:36:00.004+03:00

articol de prima pagina pe hotnews:
Cum numara un senator PNL cateva sute de dolari in timpul dezbaterilor la motiune
link-ul
rezumat: un nea parlamentaru numara ieri in parlament niste verzisori fix cand se dezbatea motiunea impotriva guvernului.

so what???
nu inteleg ce este asa de mare mirarea jurnalistica.
sa recapitulam:
a) parlamentarii au bani. multi. foarte multi.
b) dezbaterea motiunii este o chestiune complet inutila (atat timp cat oricum se cunoaste cum sunt impartite opiniile politice)
c) sa fim seriosi: nu iti poti mentine interesul alert o zi intreaga indiferent de cat de interesant este subiectul dezbatut. motiunea nu este o chestiune interesanta.
d) si am mentionat faptul ca parlamentarii au bani. multi. foarte multi? si este de asteptat sa ii numeri din cand in cand?

ceea ce nu au aflat jurnalistii (ca altfel sigur ar fi fost subiect de prima pagina)
dar eu cunosc (pe surse, atentie!) este ca:
mai mult de 1/3 din parlamentarii prezenti s-au cacat in timpul dezbaterii motiunii.

pai iti dai seama moncher!!!
ce indrazneala. ce tupeu.

the world as I know it. or is it the dream?

2010-10-26T10:58:00.007+03:00

part 1: form 7am to 10-11-12pm.
it is commonly known as the real world. but this is just a theory.

part 2: from 10-11-12pm to 7am.
it is known as the sleeping part of the day. but what words have to do with the reality?

and so I have to separate words in which I live.
or perhaps two separate dreams.

most of the time the majority of happiness lies in one of the life-dream. while the other is full of shit and stupidity.
and i consider myself lucky for this because during 24 hours I rarely have two nightmares although I almost never have two sweet dreams in a road.

I am wondering what will happen when I will not be able to distinguish the life from the dream (as the rest of the world understands it).
I'll be happier of just I won't care?

you can leave your close on

2010-03-06T23:01:00.008+02:00

nu inteleg logica streaptese-ului.

si ma bantuie misterul de cand toata lumea intreaba pe domnitele gingase daca de 8 martie se duc sa vada barbatii dezchilotandu-se (TM piticigratis).

asta nu inseamna ca logica streaptese-ului feminin imi este mai apropiata.

me being a very gingasa domnita voi aprofunda (hmmm....) fenomenul la masculin
ce inteleg hoardele de duduii cand niste nenea bine lucrati la sala si bine unsi cu chestii se dezbraca in fata lor?
- ca o fac pentru ele?
- ca o fac pentru ca ele sunt suuuuuuuuuuuuper atragatoare si oups, domnii pur si simplu nu se pot abtine sa isi dea jos toate chestiile numai ca sa le intre in gratii?
- ca sa aiba material de studiu pentru momentele in care fac chestii pe care doar barbatii le fac?
- este ca o iesire la gradina homologica? cam scump biletu' doamna!

i mean if the ladies really want to have fun, why in earth name not spending the money on a gigalo.
mai scump dar macar respectivul chiar face ceva. ceva hmmm hmm palpabil.
sa inteleg ca pana la urma toata povestea asta se cheama lipsa de educatie financiara?
minim de efort (za money) cu maxim de efect (za no comment).

to read or not to read

2010-02-20T00:40:00.006+02:00

e-reader.
i am loving it.
i want to have it.
i cannot afford it.

bun. acum sa fim seriosi.
un e-reader serios trebuie sa fie cam asa:
- cu o dimensiune normala la cap. aka nici cat ecranul unui smartphone dar nici cat un teren de fotbal american
- cu o greutate de preferat sa nu o depaseasca pe cea a lui Kate Moss dupa ce a tinut dieta. aici nu o nimereste niciun e-reader. toate depasesc 300 g.
(wtf men, e-reader supposed to be something slim and light!)
- in principiu sa fie e-reader. adica nu aberatii enervant-balarioase cum ar fi:
* e reader cu o tastatura care ocupa 70% din suprafata totala a dispozitivului. (don't get me wrong but I don't want to have a e-writer). daca vreti ceva de genu', gasiti la emag.
* e-reader cu conexiune gprs
* e-reader cu mp3 player

vestea proasta pentru mine suna asa:
- toate e-reader-ele care corespund costa in jur de 500 para.
si costa atat si pentru ca au toate aberatiile enervant-balarioase integrate de la mama lor.

500 para????
noooooo, apai atunci este bai mare!
e-ink technology is made of pure 24k gold???
hmmm... cu 500 para pot sa imi cumpar fain frumos un... o... niste... multe.

prin urmare concluzia este: nu imi iau din principiu.
evident, faptul ca nu am (chef sa cheltui) 500 coco este un argument complet neglijabil.
evident.

pentru ochelaristi, fara numar

2010-02-10T21:14:00.006+02:00

a inceput marea aventura de gasit ochelari cu lentile si dioptri mai "speciale".
dupa o scurta incursiune prin piata de ochelari bucuresteana ma simt profund sublim.

ieri am inceput in forta: o pereche de lentile la sover, 1600 lei.
300 metri mai la vale, 950 lei.
azi m-am plimbat pe la 6 optici.
preturile lentilelor mele s-au plimbat si ele intre 720 lei si 1200.
nu vorbesc despre rame. alea sunt cireasa de pe coliva.

lucru de luat in seama este calitatea dialogului dintre mine si opticieni:
egzemplu' 1:
eu: cat costa lentilele X, cu dioptriile Y, cu gradul de subtiere A sau B?
opticianul: (dupa ce se uita indelung si chioras) 400 lei
eu: (notez in minunatul meu smartphone pretul)
opticianul: va notati pretul?
eu: da. de la ce firma?
opticianul: nu va pot spune.
eu: cum adica nu puteti spune? vreau sa cumpar un produs. deci ar trebui sa cunosc ce cumpar, nu?
opticianul: pai eu de unde stiu ca nu sunteti de la concurenta?
eu: hmmm. pai am reteta. si pe nas am niste ochelari a draku de izbitori ca asemanare cu produsul pe care vreau sa il cumpar.
opticianul: nu, nu va pot spune... dar aveti incredere, sunt de la o firma buna. din germania.

incredere my ass. nu stiam ca este un pacat sa fii informat.
sa ii spui idiotului de vanzator exact ce vrei, sa cunosti marcile de lentile, sa cunosti gradul de subtiere - crima impotriva umanitatii.
pizda masii, parca baietii sunt alchimisti si eu, un putulica nespalat, tocmai le-am spus ca stiu de existenta pietrei filosofale.
wooooooowwwwww, ete unde statea alchimistul concurent....

egzemplu' 2:
eu: bun, spuneti ca aveti lentile de la essilor si de la zeiss. care este diferenta intre ele?
opticianul: cele de la essilor sunt mai bune.
eu: in ce sens mai bune?
opticianul: pai mai bune. sunt de la essilor. sunt mai bune.

really????????!
la naiba, si eu care credeam ca sunt mai bune in sensul acela, interzis minorilor.
apoi atunci sa stii ca m-ai convins cucoana!!!
sa te pupe jan ca dasteapta te-a facut mamitica ta.
cumpar 7.

portocalele au viermi

2010-02-06T18:17:00.010+02:00

and I am not shiting you!
viermi de culoare portocalie (surprise, surprise!), cu capul putin negru.

este posibil ca pentru un porto-cultivator sa fie o informatie de baza, dar pentru un neavizat este o revelatie.

boyfriend-ul este traumatizat.
un vierme in portocala este mai rau decat sarpele in rai.
what happened? pesticides don't work anymore???
help!!! we need more chemicals!!!!!

eu ce pot spune este: I knew it!!!!!
I always knew it is something wrong with these damn oranges.
now I have a real good reason to dislike them.

immortality

2010-02-05T22:23:00.005+02:00

cititul din milan kundera s-a dezvoltat in neuronasul meu ca o forma de dependenta.
cautand din nou aroma kundereasca am dat peste o carte care m-a debusolat.
acelasi autor, alta semnatura.
acelasi autor, alte amprente.
acelasi palarie, alta marie.

superba cartea.
minunata!
cel putin in primul sfert pe care l-am parcurs pana acum.

o combinatie delicioasa de arta scriitoriceasca (planuri si constructii narative, tipuri de naratori etc.), idei si filosofie contemporana.

yammy!

sure boss, you're right

2010-02-05T09:03:00.003+02:00

cand persoana din fata ta (sa o numim "I'm too dick to be true") nu reprezinta decat o sursa de bani,
este absolut idiotic sa o contrazici pentru validarea unei idei.
oricat de buna ar fi cauza, oricat de evidenta ar fi eroarea in care se afla.

este contraproductiv si consumator de nervi si energie.
ce vina ai tu daca "I'm too dick to be true" este suficient de constipat la mansarda cat sa o tina pe fixismele lui bine inradacinate?
ai sosit tu in viata lui sa il educi?
nu.
ai o sansa reala sa il iluminezi?
nu
iti iese ceva din toata chestiunea asta?
nu.

chestia cu adevarat sacaitoare la "I'm too dick to be true" este modul in care isi insuseste o idee pe care chiar tu ai procreat-o.

"I'm too dick to be true": da, deci ce parere ai despre chestia asta?

tu: pai cred ca este verde cu picatele

"I'm too dick to be true": ei, uite vezi, exact asa consideram si eu

dupa care "I'm too dick to be true" fuge repede, repede ca o gogosica pufosica la o terta persoana sa isi dovedeasca productia de neuron

"I'm too dick to be true": dupa ce m-am gandit mai bine si am analizat situatie prezentata, am ajuns la concluzia ferma ca este verde cu picatele. sunt 100% convins de asta.

cool ha?

farasul celor alesi

2010-02-02T14:41:00.003+02:00

cat de moroni pot fi producatorii obiectului
"faras lux"?

sa inteleg ca oamenii au avut un lapsus la botezarea maretului obiect si nu si-au amintit de titulaturile:
- aspirator
- femeie de serviciu
- maturator
?

sau farasul este cel putin de platina si cu diamante multe multe?

parfumul de contrabanda a anilor trecuti

2010-02-01T22:18:00.003+02:00

dupa 20 de ani de la revolutie ne-au ramas inradacinate sechele.
iata una: sechela lipsurilor.
iar acum cand avem de toate pentru toti, cand granitele sunt o simpla formalitate,
incepem sa ne comportam de ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

anul trecut am fost in grecia.
care au fost "suvenirurile" pe care le luau colegii mei de calatorie?
- ulei de masline
- masline
- metaxa si/sau uzo

problema nu este ca suvenirurile erau reprezentate de chestii d'ale gurii.
nu neica! fiecare cu suvenirul lui.
buba este la definitie.
deci, de la cronicarul dexonline citire:
suvenir = obiect, semn care reprezintă sau evocă o amintire

10 litri de ulei de masline,
15 kg de masline
& cateva sticle bune de metaxa
reprezinta cu mare greutate un semn de amintire.
ci mai degraba semn de nostalgie contrabandistica.

now, don't get me wrong.
omul poate sa faca ce il taie maslina cu banii stransi pentru suveniruri.
da masline, taica?

flashnews:
- in romania avem de vanzare masline.
multe. variate.
si extrem de gustoase.
- uleiul de masline care se vinde in romania este mai gustos, mai aromat si sensibil mai ieftin decat cel cumparat din grecia.
- metaxa este la acelasi pret
... si de cand bautul de metaxa a devenit placere nationala???
uzo? who the fuck is uzo?
sau, pardon, este de fita presupun.

anul acesta ma duc iar in grecia.
timp berechet de aprofundare a obiceiurile suveniroase conationale.

mi-as fi dorit sa fiu intr-un context la fel de perfect ca al lor

2010-01-17T12:23:00.009+02:00

este cumplit sa trebuiasca sa traiesc mereu aceeasi poveste.
povestea neintamplarii lucrului asteptat.

si cel mai greu este sa o traiesc la nivel de iubire.
socialul duca-se!
dar iubirea este cea care, teoretic, conteaza.

este greu sa astepti din partea celui cu care imparti aceeasi viata un mic semn de iubire, oricat de infim
si sa primesti in schimb replici de genul
"te-am sunat sa iti spun sa te ocupi de farmville. daaaa? sa pui mazare. oooo, si ai si copacii de facut! bineee? bine!"

este greu sa digeri convorbiri telefonice de genul acesta dupa ce citesti replici livresti idiotic-sentimentale si iti imaginezi, idiotic-sentimental, ca si tu, in viata ta din afara copertilor cartii, impartasesti o iubire similara.
este ca si cum alergi nebuneste si brusc te izbesti de zid.
bufffff!
zbanggggggg!
sange peste tot.
nasul rupt.
iluziile idiotico-sentimentale rupte.

si culmea ironiei.
imaginandu-mi acest monolog scris, intrebandu-ma daca am sau nu am dreptate sa gandesc acestea si cele ce urmeaza,
primesc urmatoare replica:
el: "noi doi nu mai vorbim. te-am rugat sa faci o chestie, daaaaa?"
eu: "pai ti-am spus ca trebuie sa ma ocup de altceva....."
el: "nu mai avem ce vorbi!"
... da. este vorba despre farmville.

revenim.
dupa cum spuneam, este trist sa privesti cu speranta spre telefonul care suna duminica dimineata si:
el: "m-am trezit acum maxim 5 minute. daca nu as lucra m-as trezi la ora asta in fiecare zi"
eu: "da?"
el: "da. bine, paaaaaaaaaa!"
dupa care:
el: "cum de s-a intrerupt convorbirea atat de brusc?"
eu: "pai am inchis. ai zis pa si nu mai avei nimic sa spui"
el: "pai ce sa mai fie de spus? hm? bineeeee! pa!"

cred ca nici nu exista iubire adevarata.
evident, ma refer la iubirea aceea absoluta intre doua persoane, intre un EL si o EA (cu variatiunile de rigoare atat de sex cat si de numar).

tot ceea ce traim noi
(de fapt eu. dar imi este mai simplu sa generalizez. imi da mai mult curaj)
ca iubire este pana la urma o poveste a neintamplarii lucrului asteptat.

pentru ca pana la urma ceea ce ne dorim noi dintr-o iubire perfecta este sa oferim iubire si sa primim iubire intr-un mod si prin metode proprietare noua si nazuintelor noastre de la un anumit moment.
iar asta nu se poate intampla la modul perfect as spune eu niciodata.

pentru ca noi vrem iubire de la ALTCINEVA.
iar acel cineva nu ne poate oferi si nu poate cere iubire intr-un mod si prin metode prorietare NOUA si nazuintelor NOASTRE de la un anumit moment.
tocmai pentru ca este un ALTCINEVA. un nonEU.

asta nu inseamna ca tot ceea ce inseamna jocul gasirii amorului nu este real si ca nu este una dintre principalele surse ale fericirii noastre.
asta nu inseamna ca sentimentele si intentiile personajelor EL si EA
(pastrand variatiunile) nu sunt autentice, nu sunt fierbinti si pasionale.
inseamna doar....
inseamna...

nici nu stiu ce inseamna.
nici nu stiu daca trebuie sa insemne ceva.

ne afecteaza?
depinde.
depinde de categoria din care facem parte:
1. categoria oamenilor carora le place jocul de dragul jocului.
2. categoria oamenilor carora le place jocul de dragul rezultatului.

si mai depinde de calalat.
imens chiar.
depinde de cum vrea celalat sa se joace, cand vrea, in ce termeni, in ce conditii.
si, evident, depinde de jocul ales de celalat.
pentru ca poate celalalt vrea pur si simplu sa joace farmville.

ceea ce este perfect firesc si de inteles.
pentru ca este ALTCINEVA.

amestecate

2010-01-08T12:20:00.004+02:00

cand ai un feeling ca lucrurile pot merge prost, atunci sigur vor merge catastrofal.
asa au mers astazi.
asa au mers, de altfel, toata saptamana.
combinatie intre isteria telefoanelor, prostia oamenilor, busituri tehnice, background trist, atitudini de superioritate si ironii.

am primit lovituri din toate partile si am lovit si eu in cine am putut.
si am lovit prea gratuit.
imi cer scuze pentru asta.

dimineata voiam sa sparg tot ce imi iesea in cale.
voiam sa lovesc oamenii de pe strada si sa urlu.
nu mi se parea prea ciudata atitudinea unui om care incepe sa impuste in stanga si in dreapta.
dimineata am urat tot ce puteam uri.
incepand cu mine.

dupa care am facut-o de oaie cu un client.
clientul de care ma temeam.
am dres-o partial pe parcurs.
oricum lucrurile au mers mult prea prost ca sa ma iluzionez.

dar astazi este vineri si vreau sa nu imi mai pese.
prefer sa uit.
prefer sa fac altceva.
cum ar fi sa ma cufund in flickr.

genial flickr-ul.
my personal best second life.

un pas mic pt omenire...

2010-01-07T09:34:00.006+02:00

uhuuuuuuuu, am reusit!
am intrat si io, domle, in rand cu lumea.

mi-am luat carte de la adevaru'.
nu ca sa o tin pe raftul bibliotecii in tipla (ca sa nu se puna praful, evident)
ci, culmea, ca sa o citesc.

cica acum nu mai am dreptul sa carcotesc cand vad oameni de 30-40 de ani citind cu nesat enigma otiliei.

pe draku nu mai am.
am.
pentru ca agatha christie cu ai sai negri mititei si cu a sa crima din orient expres nu era materie de clasa a 9-a.

in continuare sustin ca toti cei care cumpara carti din colectia adevarul sunt cam retarzi.
retarzii categoria 1: cumpara cartile adevarul ca sa fie acolo. poate le citesc nepoteii. flasnews: nepoteii citesc crocotube.

retarzii categoria 2: cumpara cartile adevarul pentru ca dau bine in biblioteca. sa vada lumea cand trece pe la ei ca domle, ei sunt culti. nu are sens sa ma mai obosesc in a comenta categoria asta.

retarzii categoria 3: cumpara cartile adevarul ca sa le citeasca. categoria asta se poate numi si "sunt retard si imi place sa o recunosc". adica prietene, daca nu te-a tinut neuronul sa citesti enigma otiliei la liceu macar nu te face de kakat sa o citesti la varsta de 40 de ani, de fata cu toata lumea.
adica ai macar bunul simt si o citeste acasa. nu imi ingretosa peisajul cu obscuritatea ta.

retarzii categoira mea: care nu au suficient neuron sa inteleaga ca agatha christie de pe scribd este la fel de bune ca agatha christie din colectia adevarul.

twitt de neuronas

2010-01-06T09:42:00.004+02:00

citez un twitt:
"La multi ani 2010: We are here to add what we can to life, not to get what we can from life. (William Osler)"

deci cat de idiot poti sa fii ca sa scrii asa ceva?
cum poti sa te crezi om normal la cap cand
intr-un twitt considerat de propriul neuron ca fiind de maxima audienta
(este vorba despre twitt-ul de la multi ani. iti dai seama, lumea ar fi fost mult mai saraca daca tu, neuronas, nu te-ai fi produs intr-un twitt de la multi ani)
sa incepi cu o urare in romana si apoi sa bagi texte in limbi straine tie?

si "we are here to add what we can to life"???
what life?
who's life?
why?

si de ce ma rog sa nu get what we can from life?????????????
qui bono???
sa inteleg ca tu asa procedezi, neuronas? iti dai toate fitele pentru viata si nu iei toate fitele de la viata ca sa ti le insusesti???
mai, mai, ce roll model esti tu, iubire!!!

ce zi nasoala, v-a sunat toata lumea...

2010-01-04T15:47:00.003+02:00

trist nu este ca m-au sunat toti clientii.
trist este ca singura persoana care a constatat asta
si careia i s-a parut nasoala treaba a fost un client.

nu colegii.
colegii au avut alte chestii mult mai faine de facut:
- sa imi dea task-uri suplimentare. care nu sunt in parohia mea dar de ce sa le faca ei cand pot sa le fac eu
- sa isi dea aere in ceea ce priveste superioritatea lor de necontestat in stilul de oraganizare a lucrului
- sa manance timp de o ora. pauza mea de masa a fost de 5 minute.
- sa se duca la plimbare sa isi ia chesii in interes personal. interesant este ca ultima data cand m-am dus la plimbare in interes personal (care s-a intamplat odata in an) mi s-au pus in brate un teanc de oferte ca sa le impart, daca tot sunt prin zona.
- sa se uite urat cand m-am plans ca ziua de astazi m-a obosit.

statistica:
din 9 ore lucrate - numar de ore vorbite la telefon: 8.5
numar de clienti total diferiti cu care am vorbit: 40
tipuri de problme rezolvate - aproximativ 15
timp de rezolvare a unei probleme de tip X eu: 5 minute
timp de rezolvare a unei probleme de tip X colegii: 25 (cu ajutorul meu si cu mari greseli pe parcurs)

ce zi nasoala, m-a sunat toata lumea...

craciunarii

2009-12-11T22:16:00.010+02:00

DEX:
craciunar=hot de craciun
a se vedea gainar=hot de gaini.

cine mi-a furat craciunul:
1. seful
care dupa ce a aflat ca ascult colinde la magic fm a replicat foarte suav:
si ce planuri ai pentru ziua de astazi? ce intalniri ai? ai terminat rapoartele? care sunt obiectivele pe care doresti sa le indeplinesti?
exact in spiritul craciunului...

2. clientii
care daca in anii trecuti spuneau inca din octombrie - sa lasam chestia asta dupa sarbatori
acum parca au uitat ca mai sunt 13 zile pana la craciun.
ba parca sunt si mai inversunati in stilul de lucru si vor totul acum.
sau ieri.

3. parintii
care se cantoneaza in fixismele lor si uita ca totusi bradul de craciun trebuie sa stea in casa si nu unde li se nazare lor (aka afara, in frig)
care uita ca de craciun se mananca bucate traditionale... de craciun si nu eterna friptura de pui
care sunt si vor ramane experti in a ma chinui prin stilul lor de a comunica
care au uitat sa se bucure si sa iubeasca asa cum trebuie
care au devenit fragili si easily broken.

4. prietenul meu
care este el insusi
care inca nu stie cand este cazul / cum sa poarte a grown up conversation
caruia ii place sa fie buricul pamantului si tot restul universului sa graviteze in jurul lui
pentru care este mult prea important sa isi satisfaca toate capriciile de moment pentru a-si aminti ca imi face rau prin stilul lui de a actiona
care este trist. si nu ar trebui sa fie.

5. frigul din camera
craciunul trebuia sa fie o perioada in care este cald in camera si frig afara.
this is not the case.
afara este mai cald.

6. eu
pentru ca nu ma mai impresioneaza nimic.
pentru ca nu imi mai gasesc surse de fericire

pentru cine sunt craciunar?
pentru toti cei de mai sus si pentru mine insami.

au mai ramas doua raze de speranta:
- magic fm cu al sau decembrie plin de colinde (chiar daca acestea se repeta din ora in ora)
- cartea pe care o citesc (chiar daca este pe terminate).

adica singurele doua lucruri de care ma inconjor care nu implica interactiunea directa cu oamenii.
cu craciunarii.

PS:
sa nu ma ia nimeni cu tampenii de genul
"ai uitat semnificatia sfintei sarbatori a nasterii domnului"
semnificatia este cea pe care alegem noi sa o dam
si faptul ca unii o denumesc sfanta... well this is a figure of speech

tell me lies tell me sweet little lies

2009-09-18T12:15:00.005+03:00

ieri intr-o librarie pe dorobanti:
- intra un pustiulica de maxim 10 ani, insotit de mama sa, si intreaba intepat: aveti carte de germana de a treia?
- vanzatoarea: nu
- mama (o tipa business type cu pantofi mihai albu si geanta nu de calitatea LV ci de pretul LV): bine, hai ca ai scapat.
- ies cei doi din librarie dupa care
- dialogul continua intr-o franceza pe care eu nu as fi in stare sa o vorbesc dupa 8 ani de franceza si 2 meditatori

ok then: sa facem rezumatul intr-un scurt CV
- varsta: maxim 10 ani
- limbi straine vorbite: romana (excelent), franceza (excelent), germana (incepator-mediu - presupun), engleza (mediu cu siguranta - profesor=CartoonNetword, Jetix, etc)
- calitati: excelente abilitati de comunicare, background social solid.

ce trebuie sa intelegem de aici:
- fiecare om trebuie sa treaca prin urmatoarele intrebari:
1. cate limbi straine am vorbit cand eram cu puta in nisip cu mama & papa?
2. cate conturi bancare au parintii?
3. ce geanta poarta mama?

daca
raspunsurile sunt:
1. 0 (zero) (pentru cei din ardeal maghiara nu prea se pune. iar limba rromani doesn't count by default)
2. 7
OK: reformulez intrebarea: cate conturi de ECONOMII au parintii?
aaaa, pai in cazul asta... 0 (zero).
3. aici e simplu: scrie mare si auriu D&G
intrebare ajutatoare: de unde a cumparat-o?
raspuns: din piata.

atunci
cred ca ar trebui sa incetam sa ne mai face viata amara
framantandu-ne
si intrebandu-ne:
de ce NU suntem directori generali ai propriei companii multinationale.

constitutia noastra (si a tuturor statelor de altfel) incearca sa ne vrajeasca cu o mare gogoasa:
gogosa egalitatii de sanse.

hai sa fim seriosi si sa dovedim neuron!

chestia nasoala este ca unii o inghit pe nemestecate si ne scot ochii cu ea, f*tandu-ne la cap cu intrebari filosofice de genul:
EX 1:
ce este de capul vostru? nu v-ati luat nici casa, nu v-ati luat nici masina!
nu sunteti in stare de nimic!

sau

EX 2: de ce nu intri in politica, poate ajungi si tu pe la parlamentul european.

pai ete de ce: pentru ca nu am avut background-ul care trebuie.
si de ce asta?
pentru ca ai mei nu au avut nici ei background-ul care trebuie.
si guess what: nici background-ul progeniturilor mele nu va fi cu mult mai stralucit.

si cu toate acestea:
never take life seriously. nobody gets out alive anyway.

dictionar: LV = Louis Vuitton

don't take it as commercials, take it as shopping tips

2009-09-17T11:10:00.021+03:00

3 chestii:

1. bicicleta plianta.
pret (magazin bucurestii vechi) - aproximativ 3500 lei (marca brompton).
arata mica in varianta sandwich
arata ca draku in varianta bicicleta.

motive pentru care sa cumperi:

a) sa arati total ridicol calarind o chestie ridicol de scumpa

b) sa gasesti in sfarsit utilitate la gentile imense pe care le cara domnisoarele.
... iti dai seama fataaa cat de cool e sa mergi cu bicicleta pe umar...

c) sa ai aceelasi tip de bicicleta ca domnul Malaiele (asa cum sustine vanzatorul la prezentarea produsului)
...c1) daca domnul Malaiele are brompton de ce trebuie sa am si eu?
...c2) actorii parca nu prea aveau bani...
...c3) de cand domnul Malaiele a devenit trend maker pentru biciclete??

2. aparat de fiert oua
what the fuck is wrong with the old method???

sa inteleg ca nu mai este la moda sa iti fierbi ouale in apa?

sa inteleg ca a sosit momentul sa investim mai mult pentru ouale din dotare?

3. aparat de facut iaurt

hmm... sa incercam ceva finante:

daca litrul de lapte dulce costa aproximativ 3.0-3.5 lei
si
litrul de iaurt/sana costa cam tot atat

de ce sa investesti 200-300 lei intr-un aparat care face magistrala transformare a unui leu intr-un leu?

de aia mon cher, de aia!

cumparatorii nostri sunt mai destepti decat cumparatorii lor?

till google do us apart

2009-09-15T14:56:00.003+03:00

de la apostolul google citire:
astazi este ziua cercurilor prin cereale (fara lapte).

si de aici porneste isteria:

am gasit (fara eforturi considerabile) in cursul unei singure zile, pana la ora publicarii acestei postari (15.00) peste 100 de bloguri si publicatii in limba romana care au preluat informatia prezentata de google si au dezvoltat-o.

si toate astea printr-o singura imagine.
the power of love
se transforma subit in
the power of doodle.

all the people in the house sing with me:

Baby if you google it to me
I'll google it to you
I know what you want
You know I got it

Baby if you google it to me
I'll google it to you
As long as you want
You know i got it

cercuri in lanuri sau can you draw me my personal crop circle?

2009-09-15T10:00:00.012+03:00

baietii veseli care au scris biblia au nimerit-o cu o chestie.
in rai exista pomi interzisi.

cica ar fi doua bucati. discutabil.

din unul a halit fratele adam si a iesit prost. a fost extradat.
pomul cu pricina ar fi fost cel al cunoasterii binelui si al raului.

eu zic ca la momentul savarsirii infractiunii adam tocmai luase pranzul.
si si-a spus, what the hell, just a snack...

pentru ca se vede treaba ca insusirea calitatilor pomului este direct proportionala cu volumul ingurgitat.
altfel nu se explica motivul pentru care singura chestie care l-a isterizat pe musiu adam este
"oh my good, i am nacked!!! shit!"

poate ca daca omul NU ar fi mancat ca un porc inainte de a gusta din mar
si-ar fi dat seama ca ar fi fost interesant sa mai guste si din alte fructe interzise doar de dragul de a afla chestii.

si sa nu imi spuna cineva ca nu a gustat alte delicatese "classified" doar fiindca si-a dat seama ca asta nu este bine.
nop, nop, nop!

dupa cum spuneam, adam mancase ca un porc inainte de a incerca marul.
deci omul a ingurgitat o doza nesemnificativa si de asta nu prea s-a lamurit cum sta treaba cu chestiile astea complicate, binele si raul.

ca doza a fost total insuficienta sta marturie tot restul bibliei.
in felul acesta se explica:
- de ce feciorasul cain si-a kilarit miseleste fratele.
- de ce za holly God a tot trimis remaindere ca e bine sa fii bun
EX:
* printarea celor 10 porunci (poate daca cititi va intra mai bine in cap ce e bine si ce e rau)
* fiule du-te tu si le explica, tu esti mai tanar, poate le vorbesti pe limba lor
- de ce o sa dam coltul loviti de apocalipsa

daca nenea adam ar fi papat toata portia copacioasa si ar fi trecut si la felul 2, 3, etc
atunci baietii veseli de la google nu ar fi avut astazi ca doodle misterul cercurilor in lan.

am fi stiut despre ce este vorba in propozitie.
asa, my friend, what the hell do we know?
2 chestii:
ca ne nastem si ca murim
si culmea ironiei: habar nu avem cand este de bine si cand este de rau.

where am I?

2009-09-14T17:46:00.005+03:00

din nebuloasele zilei de astazi am decis sa trag o concluzie.
today my life sucks...

probabil ca sufar de un dezechilibru de chimicale sau probabil ca pur si simplu imi vad viata asa cum isi vede un barbat amanta a doua zi dupa prima noapte de sex, fara make-up.

nu imi place ce fac.
nu imi place ce am devenit.
nu imi plac oamenii cu care lucrez.
nu imi mai place nimic.

este posibil sa fi ajuns la concluzia asta dupa o serie de lungi si nesfarsite zile negre si intunecate prin care am trecut.

cert este ca m-am plafonat si acum nu stiu pe unde sa scot camasa mai bine si mai elegant.
imi trebuie o schimbare si inca una rapida. altfel o iau razna.

intrebarea este: de unde sa imi fac curaj de schimbare?

intrebarea este: in ce unitate de masura trebuie sa fie exprimata schimbarea pentru a ma drege de starea in care ma aflu?

intrebarea este: incotro mon cher? o fi bine la bulivard???

nu am un raspuns azi.
tot ce am este o stare de greato-lene si un post-it.
acesta.

ce-i mână pe ei în luptă

2009-03-25T10:59:00.015+02:00

from 9am with love:
Omul de afaceri Ionut Negoita a declarat, marti, ca va oferi jucatorilor echipei nationale apartamente in valoare totala de 1,5 milioane de euro, in cazul in care acestia vor reusi sa califice selectionata Romaniei la Campionatul Mondial din 2010, din Africa de Sud.
"Le voi da jucatorilor 1,5 milioane de euro in apartamente, in cazul in care nationala merge la Mondiale. Sunt sanse reale sa ne calificam, dar depinde de cat de bine se va mobiliza echipa la aceste doua jocuri, cu Serbia si Austria. De obicei, reusim sa castigam cand suntem in situatii speciale. Am vorbit cu Mircea Sandu, este de acord cu propunerea mea. Sper sa mai vina si alti oameni cu initiative de acest gen", a spus Ionut Negoita, conform NewsIn.

pai beei, ce e aia un apartament în zilelea astea? măcar dacă ar fi fost o casă.
draku, ce motivaţie pozitivă practicaţi voi ăştia???

mi se pare de bun simţ să mai sară şi alţi prietenari cu iniţiativa la înaintare.
adică ce sens are frăţâne să primeşti un apartament chior aşa, de doru lelii?
cine a mai vazut apartament fără parcare?
şi ce e aia apartament fără mobilă mobexpert şi bucătărie franke incluse?
ce, noi (fotbaliştii) suntem amatori?
şi cum e aia apartament fără pâine şi sare la întâmpinare?
adică nu există nici un fel de respect pentru noi cei care reprezentăm românica peste hotare???
adikă voi vreţi să fim cu self respectu' la nivelul gazonului şi să nu mai nimerim mingea?
adikă vreţi să fim naturali, bei?

puneţi mâna şi daţi la tata cu cotizaţia.
ce, vă doare mâna să daţi şi voi o maşinuţă, o excursie prin caraibe all inclusive şi nişte frumuseţi exotice?
mizilic ce dreaku...
hai, executarea!
vreţi onoare, onoraţi la băiatul.

well, pentru ca onor fotbaliştii selecţionaşi să fie veseli şi potenţi la minge vin şi io cu iniţiativa şi le dau bomboana.
şi lumânările.
coliva nu că nu ştiu cum se face.

de ce?
ete mai jos de ce:
(filmuleţul poate fi văzut şi fără sunet.
expresia feţei is more than enough)

bleahh mutule!
bleahh, bleahh, bleahh!

Mutu ii sperie pe sarbi cu imnul. Asculta-l cum canta!

StirileProTV.ro

din spatele usilor inchise

2009-03-20T17:35:00.010+02:00

suntem exact asa cum ne este stilul de a lucra.
în mod repetat am constatat corelarea directă între caracterul nostru şi modul în care ne defăşurăm artistic la biroul nostru cel de toate zilele.

spre exemplificare voi diseca un coleg.
să îl numim caisă.
şi îl voi diseca în stil fotografic - trăgând cadre.

cadrul 1: începem cu uşa.
aceasta este etern închisă.
iar voinţa închiderii nu este proprie nici uşii şi nici colegilor de birou ci invariabil subiectului analizat.
(de 4 ani de când îl cunosc, uşa aceea a stat deschisă doar când caisă a lipsit din birou - ceea ce este un lucru bun - uşa este pe post de 6, caisă nu'i)
caisă's life este exact aşa: ascunsă în spatele aparenţei. iar ca să pătrunzi trebuie să treci de bariera autoimpusă = uşa.

cadrul 2: biroul
impecabil.
elemente de identificare:
- calculatorul (evident) navă spaţială <=> my motto: eu sunt superlativ. deci lucrurile care mă înconjoară să facă bine şi să fie superlative de asemenea.
- o foaie cu "to do" <=> "i do not have a soul. i have a "to do" list"
- elementele ce constituie subiectul muncii prezente şi imediate
- 3 elemente personale şi impersonale în acelaşi timp (mici obiecte de decor primite de la cunoscuţi. nimic primit de la girlfriend (să o numim caisată)).
evident şi biroul seamănă cu caisă: ceea ce lasă să fie văzut este minimum minimorum.
dichiseala este la loc de cinste. un element de vestimentaţie nelalocul lui este prilej de obsesie.
biroul este manifestul lui caisă: trebuie să ştiţi doar ce vă dau EU voie să ştiţi.
rezumând: obsesie pentru detalii şi ermetism.

cadrul 3: dulapurile
- mai mult decât evident, mereu închise. molipsitor de închise (eu m-am infestat de virus şi astfel port un buchet de chei după mine)
- în dulapuri se află tot ce nu trebuie să se găsească pe birou. până şi pachetul de biscuiţi care tocmai a fost cumpărat şi urmează a fi rontzăit.

cadrul 4: scaunul
- unul fix. nu că nu ar fi auzit de scaune ergonomice. să nu uităm: totul trebuie pus la locul lui - scaunele ergonomice au prostul obicei de a se mişca. deci fiind neascultătoare nu au ce căuta în peisaj.
- poziţia pe scaun: cât mai dreaptă. ca şi cum onorabilul scaun are în dotare un băţ de înfipt în fund pentru sporirea verticalităţii.
şi este normal să fie aşa: nu ne permitem să fim decât mister "I am to good to be true". cocoaşa nu se încadrează în peisaj.

cadrul 5: elemente aleatorii
- cărţile. acestea când poposesc pe birou, a dracu' mereu aterizează cu faţa în jos şi cotorul poziţionat astfel încât să fie cât mai puţin vizibil de alienii vizitatori
- gunoiul. foile sfărşesc în coşul de gunoi sfârtecate. de ce: de la mine nu v-a transpira nimic ce nu are voie să transpire. deci tot ce a transpirat va fi distrus deîndată. urmarea: nu avem un shredder. dar, then again , nici nu ne trebuie unul. acest punct este iarăşi microbian şi viral. ...nici eu nu am nevoie de shreder.
- coşul de gunoi. este poziţionat cât mai departe de ochii privitorilor <=> there are no skeletons in my closet.
- desktop-ul: well, ghici câte icon-uri sunt pe desktop! 1 (unul). recicle bin. (desktop aproape viral).

teoria mea este susţinută de exemplul propriului birou:
- o claie mare de documente, pixuri, bani, covrigei, mascote & stuff.
de zici că nici nu am birou ci o mai degrabă o oglindă.

little details are making the difference.
little details are telling the true story
the important thing is to know how to spot them and to be a good puzzle resolver.

once again life is not fair

2009-03-19T16:58:00.018+02:00

clar că
life is not even close of being fair but today this has striked me again.
şi de data aceasta nu mă refer la mine.

în ultimele două zile am avut de a face cu două tipuri total diferite de clienţi.
in continuare nu voi scrie despre tipurile de afaceri şi nici despre tipurile de "the big boss".
voi scrie despre oameni.

clientu' de yesterday:
- stupid as mud
- stupid as mud again
- avid căutător de nod în papură
- cârcotaş până în măduva oaselor
- impertinent
- în mod constant trebuia să îî explic de 3 ori până înţelegea idei simple (gen că o chestie este arborescentă şi NU liniară)
- fără nici un fel de habar în a aplica regula "mai întâi asculă şi apoi întrebă "(you cow's husband!)
- un om pentru care o bibliotecă întreagă de cărţi gen "Cum să comunicăm bine cu clienţii dificili" nu este suficientă
- and did I mentioned stupid as mud???

clientu' de today:
- a real pleasure
- cu un nivel de bun simţ care depăşeşte cu mult media
- s-a prins repede şi uşor de toate chestiile pe care i le explicam
- in momentul în care a descoperit că lucrurile nu se întâmplă chiar aşa cum îşi imagina că ar trebui să se întâmple a încercat din toţi rărunchii să fie cât mai constructiv, fără să prezinte nici o urmă de cârcoteală
- tot dialogul s-a desfăşurat sub deviza let's do things better!

şi acum celelalte diferenţe dintre cei doi clienţi:

clientul de yesterday:
- îşi petrece viaţa de la 9 la 18 ore în clădiri sticloase cu toate condiţiile included
- ţoale versace, prada & co
- mercendesu' la scară cu şofer la volan

clientul de today:
- punctul de lucru: un depozit în care se deschide uşa ca să intre căldura de afară.
- colegii: nişte prietenari care urlă din toate corzile vocale la fiecare chestie măruntă ce nu le convine
- ţoale cumpărate de pe catwalk-ul din europa de lângă pod colentina
- merţandes-ul model RATB.

de ce lucrurile stau în felul acesta?
de ce o diferenţă atât de mare între ceea ce poţi şi ceea ce obţii?
răspunsul este atât de complicat încât unica explicaţie valabilă, deşi superficială, este:
because life sucks.

spam si colectare de date personale cu coenzimea Q10

2009-03-17T08:24:00.006+02:00

spânzurătoarea amarului

2009-03-16T20:06:00.008+02:00

am descoperit locul în care nu mai este nici supărare nici suspin.
sau cel puţin locul în care se înneacă cele anterior menţionate.

vestea bună este că se află pe lumea aceasta.
vestea proastă este că dăunează grav sănătăţii.

i am talking about the one and only: KFC

- te-ai certat cu boy/girl-friend-ul/a? - o porţie de crispy strips detensionează relaţia.

- seful te-a făcut varză? - the hot wings or să îţi dea aripi şi vei deveni cel mai productiv pui de aprozar din companie.

- tocmai ai constatat că nu ai cu ce să îţi plăteşti ipoteca? atunci necazul încape numa bine într-un bucket de varietăţi. dacă faci rost de credit de refinanţare, un snack box este suficient.

masa de la kfc după un eveniment neplăcut este ca ciorba de potroace după o noapte de beţie.
este ca ţigara de după o partidă de sex cu o tipă urâtă şi grasă.
este ca rivanolul de pe pansament.

este forma de răzbunare pe lume, pe şef, pe boy-girl-friend şi poate inconştient pe tine însuţi
şi în acelaşi timp este ca un fel de leac băbesc (tratament intensiv cu ceai de sunătoare după o operaţie pe creier).

nu mai contează cât de mult ai scos limba pe banda de alergat
nu mai contează prelegerile savante despre chestiile nasoale care ţi se pot întâmpla de la fast-food
nu mai contează că aproape invariabil cântarul intră în colaps cănd se procopseşte cu muşteriul pe el
orice păleşte în faţa paradisului ex-cotcodăcitor.

the kfc dinner is the moment of relief after a hard day.
it's the eternal sunshine of the spotless mind.
it's the ultimate brain spa.

tv makes the superstar

2009-03-14T20:33:00.013+02:00

cine sunt vedetele în românia?
păi să vedem.

avem:

* categoria "doamnelor şi domnilor" a oamenii din mass-media (în special segmentul divertisment) (m. rădulescu, a. marin, )

* categoria "zdranga-zdranga" - adică toţi cei care se ocupă de muzică (de la manele până la operă)

* categoria "98%zmeura de aur" - "actorii" (cu şi fără ghilimele. eu prefer varianta cu)

* categoria "sexi brăileanca" - (pentru aprofundare a se vedea DDTV, OTV, etc.)

* categoria "bă, eu sunt politician, daaa?" - Jiji, Băse & co

* categoria "papa a făcut bani, eu completez CEC-uri" - aka iri, ţânţâreanu anofel...

* categoria "i do fashion, me" - botezatu & botezatele

* categoria "nu sunt struţ dar nici cămilă" sau "sincretismul artelor"- combinaţie între cele anterior menţionate

* categoria "frec mingea deci exist" - ză fotball players (copii de mingi will do as well) where mutu is doing all the talking

* categoria "the others"

boooooon
marvelos de-a dreptul.

urmează întrebarea de ce? (tolea, de ce?)
dar cum răspunsul este mult prea amplu să mă încapă (cel puţin în postarea de faţă)
trec la o întrebare ceva mai particulară:
de ce există categoria "doamnelor şi domnilor" din zona divertismentului?

vom depăşi răspunsurile de bun simţ
* de aia
şi
* de ce nu

şi voi trece la o analiză mai nesimţită

prezentatorii TV sunt nişte muncitori
- angajaţi cu carte de muncă
- cu leafă
- cu şefi naşpa
- cu target
- cu primă
- cu concediu

diferenţa dintre ei şi muritori este că ei nu lucrează la un birou sau la fabrica de lapte ci în faţa camerelor.

în fişa postului (existentă fizic sau subînţeleasă) stă trecută creşterea audienţei.
şi ce dospeşte mai bine audienţa?
o vedetă.

DECI
JOB-ul prezentatorilor este să prezinte vedete

de aici intervine misticismul.
subit prezentatorii devin vedete.
(o fi şi asta trecut tot în fişa postului?)
este ca şi cum
minerul, prin simpla manevrare a târnăcopului, deveni un fel de michael jackson.

sau de fapt,
minerul, prin simpla manevrare a târnăcopului, deveni cărbune sau minereu (de aur ca să moară de ciudă alchimiştii).

aşadar şi prin urmare, cine nu crede în minuni să se mai gândească odată.
bagheta magică există
este dreptunghiulară, cu o diagonală de obicei mai mare de 51 cm iar în ultima perioadă se cheamă plasmă.

fenomenul, evident, nu a fost inventat la noi (ci mai degrabă preluat, ca orice lucru care se respectă).
să ne amintim de oprah.
care oprah a devenit industrie şi pecete a domnitorului (cărţile pecetluite cu "a fost prezentată la oprah" devin, by default, bestseller).
apropo, ar fi interesant de numărat cuvintele scoase de oprah la una dintre emisiunile ei.
o depăşi 1000? hardly...
adică, la noi, m. rădulescu chiar se străduieşte.

şi că veni vorba de oţil's girl
dacă prezentatorii sunt vedete
abia aştept "duminica în familie" în care invitatul special va fi m. rădulescu.

gâdilă-mă intens

2009-03-12T21:02:00.006+02:00

roblogfest - the party.
live
un nea comediantul care se straduie să stoarcă umor din sex
şi se straduie atât de intens încât singurele cuvinte fără conţinut explicit erau articolele, prepoziţiile şi conjuncţiile

omul se consideră interesant povestind cum a ţinut el cură de slăbire prin masturbare timp de câţiva ani.
ascultându-l înţeleg şi de ce.
de fapt întreagul său discurs nu a fost decât o reprezentaţie în acest sens.
... una uscată.

ceea ce mă depăşeşte este motivul pentru care s-a aplaudat la sfărşit.
proiectilele cu snack-box-urile kfc ar fi fost mult mai potrivite momentului artistic.

româno-metrul

2009-03-11T23:34:00.007+02:00

dacă vreţi să ştiţi pe unde se situează barometrul vostru de român,
va invit aici.

întrebări şi variante de răspuns perfect caracteristice boborului.

(dacă intelectualii blazaţi cu aere de iasomie nu sunt de acord, se cheamă că nu au aflat încă: sunt (foarte) minoritari).

rezultate aproximative.
ideea contează.

what the fuck happened?

2009-03-11T21:35:00.011+02:00

primesc de aproximativ o lună următorul mesaj de la prietenii din listă de mess:

"FInally after all this time I found the only way to lose a lot of weight in just a few weeks and not have to diet or excercise. I seen it on Oprah and the news, ordered it and lost 36 pounds in just a few weeks and still losing, they have it now for only five dollars order it at http://mastlofts.com"

ăăă, mda, am înţeles ideea că nu prea am fost la sală, dar chiar aşa???

şi tot aşa mass-uri peste mass-uri, în acelaşi stil.
până astăzi.
când primesc acelaşi mesaj de la prietenul meu... aflat la 2 centimetri de mine pe calculatorul lui, benoclat la pasiunea vieţii lui (evident nu eu ci oraşul de baştină).
why, sweety, why? este chiar aşa de grav?

şi vine şi răspunsul: ăăă, eu nu sunt logat pe mess.
no shit.
la messul meu zice că esti de juma de oră: ete!
şi era.
dar nu din iniţiativa lui.

now let's log in for real.
oups! nice try!
parola nu este corectă.
(a 10 years old password)
după lupte seculare reuşeşte să o schimbe.

morala: schimbaţi-vă parola de pe mess înainte de a o schimba alţi.

PS: nu am avut curaj să accesez link-ul dim mess (http://mastlofts.com). Do you?

din dragoste, especially for you...

2009-03-11T20:37:00.008+02:00

cugerări tâmpite:

stateam şi mă gândeam astăzi:
cum poţi să îi arăţi sefului who's the boss?

nimic mai simplu: fucking his mother.
leaving her pregnant and then dump her.

evident aici există o condiţie fundamentală: boss-ul să nu fie chiar moshulică.
şi ca să fie lucrurile cu adevărat palpitante, dacă boss-ul are în dotare una bucată sister, atunci cu atât mai bine.

task-uri?
dead-end-uri?
sorry boss, but i have my personal task... and there is no dead end to it (ahh well, till she can't make it anymore and a little bit more).

mai complicat de pus în practică planul dacă angajatul este o "she".
satisfacţia poate fi însă înzecită (business note: boss, your mother is lesbi).
dacă totuşi nu se poate, tatăl boss-ului poate reprezenta oricând o alternativă.

şi la petrecerea de demisie se poate cânta:
jumătate tu, jumătate your mother, jumătate eu,
credeam că vom fi împreună mereu...

you have the right to remain crazy

2009-03-08T23:00:00.014+02:00

cu toţii avem momentele noastre de strălucire în care dovedim cât de nebuni putem fi.
şi nu mă refer la nebuni în sensul de "acei nebuni frumoşi"
ci la nebuni în sensul de spitalul nr. 9.

mai departe este despre nebunia mea, în întrebări şi răspunsuri:

cum se manifestă nebunia?
în toate direcţiile şi asupra tuturor oamenilor sau obiectelor.

sursa nebuniei?
- oricine şi orice
(la mine, în ultima perioadă, rudele actuale şi (ar vrea ele) viitoare, de gradul 1,2)

victimele nebuniei?
- tot ce iese în cale. ultima oară camera foto.
(telefonul a scăpat ca prin urechile acului)

nebunia este premeditată?
- nu

scala de măsurare?
- richter, mercalli şi în general toate sistemele de măsurare a fenomenelor devastatoare.

păreri de rău?
- here is my answer
(poate doar câteva când mă gândesc că trebuie să dau un car de bani pe altă cameră (spre exemplu) şi să mă chinui 3 luni în procesul de căutare şi de alegere)

de ce accese de nebunie şi nu o tratare raţională a problemelor?
- pentru că oamenii care îmi declanşează nebunia sunt uneori mult prea copii şi/sau mult prea nebuni ca să reuşesc să port un dialog normal.
- pentru că am şi eu o limită
- pentru că nu reuşesc să trec de un tipar de comportament care mi se impune
- pentru că Freud avea dreptate (careful what you do with your children)
(ya, i know, lame excuse...)

care sunt stadiile nebuniei?
păi e ca la română
- expozitiunea, intriga, desfăşurarea acţiunii, punctul culminant, deznodământul

cum îmi revin?
- cine a zis că îmi revin?
- well, da, există perioada de revenire, lacrimogenă şi plină de neîncredere în sorţii de izbândă a unui nou episod dar asta nu înseamnă că m-am dres de nebunie.
- ohh no, fiecare acces mă trece la un next level din cele 9 ale spitalului mai sus amintit.

remediul?
- being the first and only inhabitant of the moon and remaining like that for the rest of my life.

următoarea victimă?
- i am watching you!

matrimoniale

2009-03-05T20:11:00.009+02:00

am văzut o nouă reclamă la ikea.
era ceva la stilul:
"bucătărie inox caut partener modern"

pentru ce??
wild sex?
plimbări prin parc sub clar de lună?
un film, o măslină?

dar cred că nu am înţeles eu chintesenţa meandrelor concretului:
cheia trebuie să se găsească în ideea de modern.

numa' că în opinia mea (de customer) termenul modern alăturat de termenul bucătărie se traduce automat
- într-o rezervare la restaurant (libanez, de preferinţă)
sau
- într-un sistem de papa bun instant gen star treck.

şi atunci, my ikea friends,
care este rolul bucătăriei (fie ea şi de inox)???

sau ikea crede în relaţiile la distanţă?

în imagine tot o bucătărie ikea, dar probabil după ce şi-a găsit partenerul modern.

chinezu' nu'i ca românu

2009-03-04T22:20:00.005+02:00

am trecut astăzi pe lângă tabăra chinezilor din herăstrău
din faţa ambasadei Chinei.

tabără de protestatari fără voie
de fapt muncitori rămaşi fără obiectul de activitate
care mai au o singură dorinţă: să se întoarcă de unde au plecat.
(veni, video, huge mistake: run for your life)

cum arăta tabăra:
- fără nici un gunoi pe jos
- cu improvizaţiile pentru supravieţuire orânduite în cel mai bun simţ
- cu câteva pancarde
- cu câteva haine aşezate la uscat
- linişte. vorbe relativ şoptite.

să ne amintim oricare protest autohton
să spunem protestul onorabililor profesori:
- o gaşcă de "intelectuali" cu pretenţie
- care urlă exasperant după procent
- profesori care au uitat ce materie predau (nu că ar fi ştiut vreodată)
- care au nevoie de jandarmi să le domolească manifestările
- etc.

iarna nu'i ca vara, indeed.

It's never to late to outlaw stupidity

2009-03-03T16:08:00.008+02:00

is it just me or some people use different measurement units then the rest of the people?

citesc în mod constant un blog.
(din motive de voyorism, că altfel nu îmi explic).

acolo întâlnesc, cam odată la două zile, o nouă manifestare de...
nici nu ştiu cum dracu să îi spun.

o combinaţie de fraze care mustesc (amestecat) de
- aer de superioritate
(ascuns mârşav sub o foarte transparentă perdea de modestie:
eu, nuuu, dar vai, eu sunt cea mai neînsemnată fiinţă grozavă de pe pământ)
- opinii cumplit de plicticoase vis-a-vis de subiecte şi mai plicticoase
- pretenţii de om literat
- filosofie kantiană de grădiniţă

dar este ok, fiecare se manifestă aşa cum poate.
(nici cu mine nu îmi este ruşine
no sir, not at all)

ceea ce nu înţeleg eu este reacţia altora care citesc postările şi li se par atât de grozave încât vin cu recomandări de genul (and it is a quote):
"- scrii excelent, neapărat ar trebui să îţi publici articolele şi să fii premiată, chiar recomand să îţi scoţi o carte."

well:
- da, sunt de acord. scrii excelent pentru nivelul de IQ dovedit
- să publice ce? probabil un articol la rubrica "aşa nu"
- cât priveşte premiul, zmeura de aur (pentru scriitură) wiil do
- şi eu recomand să îşi scoată o carte. din bibliotecă.

stupidity is a regular activity.
reading good books & articles is not.

i'm your private dancer

2009-03-02T20:02:00.006+02:00

actually, i'm everybody's private dancer.

- i'm my boss private dancer and i have to dance him till i cannot dance anymore
- i'm my customer private dancer and i have to do every move they please

"i'm a dancer for money
Deutch marks or dollars
American Express will do nicely, thank you"

i'm my relative's private dancer and four them i dance for free
and they take it for granted.

and, of course,
i'm my boyfriend's private dancer
and i dance for some (cheap, sometimes) affection
(you know the lyrics:
an other partner in your life to abuse and to adore
... especially to abuse)

but me being your private dancer (who ever you are) doesn't make you my owner.
doesn't make you anything.
makes you just the payer of my dance.

so, watch out!
someday i'l decide that i do not want to make 1 million dollars.

I'm your private dancer, a dancer for money
p.s.: today suppose to be a happy day.

no name world

2009-02-26T21:05:00.005+02:00

de fiecare dată când mă întâlnesc cu cineva nou am aceeaşi problemă majoră:
CUM SPUNEA CĂ ÎL CHEAMĂ?
... hell knows.

am încercat toate strategiile călduros recomandate pentru ţinerea de minte a numelor.
zero rezultate.
total block-out.

ar trebui ca oamenii să poarte arborate în piept ecusoane.
aşa lucrurile ar fi mult mai vesele şi mai echitabile.
nu ar mai trebui să îmi storc my last juicy neuron
încercând:
- să înţeleg mormăiala interlocutorului în momentul realizării prezentărilor
- să reţin din prima numele
- să îmi amintesc ce nume scria pe cartea de vizită
- să NU mă uit mai mult de 5 ori, în timpul unei întâlniri, pe mai sus numita carte de vizită.

fenomenul a început să capete proporţii
ajungând la situaţii în care vorbesc zile la rând cu o persoană fără să am habar de numele său (cu toate că acesta a apărut de mai multe ori în discuţie).
şi proporţiile sunt din ce în ce mai mari cu cât toată lumea din jur proclamă sus şi tare cât de important este acest element în defăşurarea unei afaceri.

şi da, este important
întrucât face parte din marea piesă ce teatru (sau marele bullshit) numită
"dragă clientule, hai să îţi demonstrez cât de important este pentru mine parteneriatul cu stupizenia dumitale"
soldată cu
they lived happily ever after
till the business is over.

întrebarea mea este:
nu se poate trăi happily ever after fără ca numele să fie implicate?
adică, ce este rău în salutul:
bună ziua domnule client 1350 euro!

lucrurile ar fi mult mai simple.
aşa vom şti în permanenţă ce ne leagă de interlocutorii noştri.

stilistica se poate extinde.
să exemplificăm:
- bună seara domnule "slk şi vilă în pipera"!
- bună seara domnişoară "I'm a lady but I do sex for money"!

let's make things better
let's have a world without names

silenţium, măgarilor!

2009-02-25T20:54:00.005+02:00

nimic nu mă poate enerva mai mult decât deştepţii care permanent simt o nevoie acută de a emite judecăţi de valoare cu privire la persoana mea.

muzica pe care o ascult eu nu este niciodată bună,
cărţile pe care le citesc sunt evident, neinteresante,
starea mea de sănătate nu este niciodată conformă cu descrierea mea ci cu a lor,
mâncarea mea este nesănătoasă (3 days from 5 I eat salads...),
modul meu de exprimare este nepotrivit contextului,
cum mă îmbrac..., ce să mai, mai bine dezbrăcată...
iar stilul în care îmi petrec timpul este categoric sub orice critică.

noroc că există aceşti minunaţi oameni care s-au născut cu menirea de a îmbunătăţi lumea pătată de
îndrăzneala mea de a exista şi de a face lucrurile my way.

ceea ce mă ţâfnoşeşte şi mai vârtos este faptul că în 35% din cazuri deştepţii de mai sus sunt oameni apropiaţi mie.
care au şi ei o problemă existenţială: ME.

what is the fucking point of bugging me off on things which:
- are personal
- do not affect you
?

my life, my choices, my liberty
step away from them!

cu PIB-ul la plimbare

2009-02-24T20:21:00.006+02:00

întrebare: ce poţi să îţi cumperi cu o treime dintr-o dacia logan/sandero?
răspuns: o paporniţă.

ehe, dar ce paporniţă, mon cher...
- roz
- cu dimensiuni silfidice (ca să se asorteze cu purtătoarea, presupun)
- şi dintr-un material, o minunăţie:
muşama, varianta neprelucrată (sau piele de alien, ca să justifice preţul).

evident, preţurile de la noi la muşamaua de lux sunt cam cu 50% mai mari decât cele din afară.
că doar ne permitem.

dar totuşi ce nu înteleg io este:
de ce un om cu toate ţiglele de pe casă la locul lor (de la noi sau de aiurea) şi-ar lua aşa ceva?

adică
- paporniţa este urâtă cu pasiune
- de un roz hepatic
- suficient de mică încât să nu îţi încapă un smartphone şi un portofel (trebuie să fie luate cu schimbul)
- materialul este jenant (pentru un om pasionat de simţul tactil creează repulsie)
- $$$, lots of them

dar ce spun eu, mon cher:
o plimbare cu PIB-ul din Burkina Faso atârnat suav de braţ este nepreţuită.
pentru toate celelalte există MasterCard.

PS: in imagine este consoarta obiectului descris mai sus, o paporniţă şi mai vajnică decât a mea, la doar 52000$

PS 2: Burkina Faso este o ţară (no offense pentru connaisseurs).

din spatele cozorocului

2009-02-23T20:45:00.007+02:00

astăzi am experimentat un bucureşti altfel.
un bucureşti compus din oameni făra chip.
un bucureşti privit subtil de sub cozoroc.

compus din mâini, picioare şi corpuri până la umeri.
un bucureşti fără moacă.

şi a fost un bucureşti relaxant.
un bucureşti în care mă aflam doar eu şi o serie de obstacole de depăşit.
fără să arunc priviri critice.
fără să emit judecăţi de valoare
fara
prea gras, prea înalt, prea hâd, prea cu fiţe de dorobanţi, prea boschetar, prea cu aere de superioritate, prea umil şi gârbovit, prea jalnic, prea, prea...

şi
departe de aceleaşi priviri aţintite spre mine
departe de aceleaşi triste judecăţi de valoare.

chestia asta chiar merită încercată
este un exercitiu de a vedea altfel lumea
este un exerciţiu de imaginaţie
este până la urmă un exerciţiu de voinţă
(trust me, este greu să rezişti fără să vezi
moaca unor pantofi (cel puţin) geox de mascul respectabil
la braţ cu
o pereche de chizmuliţe de latex continuate, îndelung, de ciorăpei cu găurele până la prelungitorul de chiloţei numit, inocent, fustiţă)

a nice thing to do after a long & hard working day.

i confess

2009-02-23T20:38:00.002+02:00

prea aiurea

2009-02-18T23:13:00.004+02:00

baietii veseli de la google au reusit, (in sfarsit), sa o faca de oaie.
oaia se numeste google chrome si este a dracu de neagra.

doua exemple:
- in google chrome nu poti vedea page rank-ul google
- google earth plug-in does not yet support the google chrome browser, but mozilla, internet explorer 6 & 7 do.

adica, my dear watson, este elementar:
daca aplicatiile dezvoltate de aceeasi companie nu se pupa, ce altceva s-ar pupa???

singura expliatie viabila este:
dupa ce microsoft a facut curatenia de primavara in programatori dupa iarna grea numita windows vista,
i-o fi luat google-ul de buni.
think twice, watson, for doodle sake.

"jurnalul unui om dezamagit"

2009-02-16T22:20:00.008+02:00

tocmai am ratat sa fiu altfel.
nu voi fi niciodata programator,
nu voi fi niciodata matematician, chimist, istoric, politician sau stralucit orator.
nu voi fi niciodata nimic din ceea ce credeam odata despre mine ca pot sa ajung.

nu voi fi niciodata programator
- m-am uitat pe net la ce e aia C# .Net. am gasit un mic manual online pe site-ul microsoft. Din primul paragraf au ajuns catre mine o droaie de informatii care m-au depasit total si despre care mi-a fost clar ca nu voi avea puterea sa INCERC sa le inteleg.
- am ratat sansa de a fi creatorul propriei mele lumii virtuale. sansa de a fi un fel de microdumnezeu cu tastatura si cod sursa, capabil sa construiasca orice din 0 si 1.
... si cand te gandesti ca la un moment dat (pe la liceu) am facut informatica intensiv

nu voi fi niciodata matematician
- placerea corelatiilor si a descoperirii solutiilor simple si ingenioase pentru probleme alambicate si ermetice o mai pot descoperi acum doar in Marea teorema a lui Fermat.
- am rasfoit acum doua zile un memorator de mate - hieroglife.

nu voi fi niciodata chimist
- curiozitatea aproape voaieur-istica de a dezbraca materia si de a o reduce la atomi si molecule si de a o combina doar de dragul de a vedea ce iese s-a oprit brusc si iremediabil odata cu bac-ul (unde da, am reusit sa iau cu 2 puncte din 10 mai mult decat cei care au dat si au luat la medicina. si ce daca.)

nu voi fi niciodata istoric
- placerea perves vadit voaieur-istica de a-mi baga nasul in relatiile, intrigile si increngaturile personajelor istorice a ramas undeva intepenita pe la olimpiada de istorie de prin liceu
- singurul lucru pe care mi-l doresc este sa nu fiu vreodata intrebata cand a domnit Mircea cel Batran

nu voi fi niciodata politician sau stralucit orator
- adica nu voi fi niciodata membru marcant al cocinei de porci (adevar descoperit, slava domnului, inainte de a face ceva ce as fi putut regreta teribil)
- iar talentul de orator a inceput sa dea coltul odata cu descoperirea internetului, cand cuvintele au fost amutite de imagini.

si, evident, nu voi fi niciodata omul despre care am stiut intotdeauna ca nu voi fi: omul care se da cu parapanta, omul care CHIAR este in stare sa isi ia banii si pasaportul si sa plece nu se stie unde fara sa se uite in urma.

singurul lucru pe care il sper este nu nu voi fi eternul vanzator de prajituri de ciocolata de acum cateva postari.

free hugs

2009-02-14T22:33:00.003+02:00

sau categoria conu' leonida fata cu reactiunea.

ma plimbam astazi sagalnic pe bulevard (elisabeta), sorbind aroma iernii care e pe cale sa sign out si a primaverii gata gata sa pop-in, digerand impacata fast-food-ul nostru cel de toate zilele (cu sos glenn, de data aceasta)

cand apare la orizont oastea lui free hugs.

cu pancarde improvizate si zambete largi la purtator.

primul gand: this is weird, my friend, really weird!
secondly: why the hell not?
I mean it is free and it suppose to bring you some sort of joy.
So, why not?

Este clar ca toata povestea se vrea o experienta altfel, care ne invita sa parasim obisnuinta spatiului de cel putin 25 de centimetri fata de un strain.
altfel spus, sa permitem unui strain sa se bage "in sufletul nostru".

este ca un fel de sport extrem.
un soi de bunjee jumping dar in sens invers.

dar avand in vedere ca este stiintific demonstrat ca un numar de 4 imbratisari pe zi imbunatateste starea de sanatate si prelungeste speranta de viata
un hugh este oricand binevenit
mai ales ca este si moka.

la intrebarea: tu te-ai imbratisat moka? raspunsul este da, dar nu cu oamenii cu pancarde.
de ce? din reticenta.
si pentru ca erau toti prea adunati, ceea ce mi-a declansat o forma de claustrofobie sociala.

data viitoare, poate, voi si si eu un free hag-uit.

intrebarea este: cum o fi sa fii un free hug-er?
avand o speranta de viata de cel putin 150 de ani (valoare ce variaza in functie de indeplinirea target-ului)?
pretty nice, I guess.

micile blesteme

2009-02-13T23:10:00.008+02:00

si micile fantome care ne urmaresc pentru tot restul vietii, sau cel putin in restul vietii in configuratia sa actuala.

si nu vorbesc despre blestemele cumplitilor vrajitori
ci de blestemele starii de fapt.

gen blestemul de a face un lucru care prin el insusi este limitat.
care te face si pe tine, facatorul sau, la fel de limitat in ochii celorlalti.

sa spunem ca cineva vinde prajituri.
prajituri cu ciocolata.
doar cu ciocolata.
de ce vinde prajituri doar cu ciocolata? nu conteaza. conteaza ca acasta este configuratia in care omul nostru a aterizat.
si atat. no further comments.

pe frontispiciul cofetariei in care lucreaza se spune clar: PRAJITURI DIN CIOCOLATA
evident ca in cofetarie, in 75 la suta din cazuri, vor intra clientii care vor avea drept prima intrebare:
"ce fel de prajituri cu frisca aveti?"
moment in care omul incearca sa explice ca pravalia nu tine decat prajituri cu ciocolata.
dupa care clientii continua inocenti:
"bine, atunci va rog sa imi aratati tartele cu fructe"
moment din care discutia devine penibila/jenanta/ciudata.

incepe un dialog al surdo-mutilor din care
- clientul pleaca dezamagit - ce fel de cofetarie "PRAJITURI DIN CIOCOLATA" este asta in care nu gasesti si prajituri de alte nationalitati
- vanzatorul
a) face aplogia prostiei omenesti (ceea ce in NLP se cheama eu=OK, tu=notOK)
b) ramane cu barometrul stimei de sine la o zona foarte furtunoasa pe termen exasperant de lung (va prindeti voi ce inseamna asta in NLP).

evident ca povestea nu se opreste aici
(daca s-ar fi oprit atunci blestemul ar fi purtat un nume: the job)
cand vanzatorul se intalneste cu cineva (oricine) si se ajunge la clasica poveste:
ce faci tu in cele 8 ore si in pauza de masa
raspunsul este: well, in pauza de masa si in celelalte 8 ore vand prajituri.

moment in care interlocutorul arboreaza un zambet imens:
"ce dragut!!! o sa vin si eu sa cumpar prajituri. preferatele mele sunt cele cu frisca. sau cu fructe".
dupa care urmeaza explicatia vanzatorului
(well, how the hell should i explain, quick and easy, that a sweet shop seels only chocolate products???)

and so on,
and so on.

si uite asa barometrul migreaza spre zone cu furtuni tropicale, uragane si alte chestii depresive.

treaba cu adevarat trista este ca tot circul asta se poate transforma (si se transforma pentru persoanele din categoria b) intr-un tobogan al stimei de sine.

si la urma urmei, what is wrong with chocolate???

no comment (of sorrow)

2009-02-11T21:54:00.002+02:00

dialize you!

2009-02-11T21:18:00.004+02:00

om (teoretic) normal la cap,
caut in regim de urgenta tratament
impotriva
prostiei cronice
si a
rautatii combinata cu isterie, in forma acuta.

este imposibil ca la un moment dat sa fii inconjurat doar oameni care au ca unic scop in viata sa exaspereze pe ceilalti in incercarea lor de a demonsta, constant, ca si cum asta ar fi examenul lor suprem, cat de tampiti sunt si cat de rai si a dracu pot fi.
they should be banned.

amigo, nu ma intereseaza ca esti tampit
si nici ca esti bad dog.
just treat yourself:
- enhance you IQ (not only your pe.is/tits)
&
- have a nice fu.k-ing session in order to relax.
and then
finally
you will behave properly and according to human standards.

tratamentul mai sus mentionat trebuie aplicat cu supradoze, cam odata la 6 ore.
dializa poate fi, de asemenea, o optiune demna de luat in considerare. ca un proces constant.

mister muc

2009-02-05T21:59:00.003+02:00

mercedes kompresor.
huse de piele, finisaje de lemn (sau o imitatie foarte reusita).
bluetooth-ul in ureche
telefonul, evident un pda+gsm
costum cu cravata (doar cravata la peste 75-100 coco).
ceas, se vedea de la o posta, un veritabil omega, clasa extra expensive.

ce lipseste din peisaj?
evident un vajnic exemplar masculin
cu degetele infipte pana la cot in nas,
cautand acolo comorile pierdute ale strabunilor
scormonind cu spor,
cercetand capturile si prizonierii nazali
si reluand sapaturile arheologice mai cu spor - captura nu este niciodata suficienta.

ce o fi avut onorabilul prin minte cand a decis sa faca chestia asta?
... muci.
what else...

si totusi,
daca onorabilul a fost in stare sa se accesorizeze cu mercedes cu finisaje stilate, ceas de om educat si vestimentatie de absolvent de Harvard
cum de nu a aflat ca
singurul loc in care este ok sa te scobesti in nas este
BAIA PROPRIETATE PERSONALA
(sau inchiriata temporar).

Jesus, my friend,
start using the brain
and stop polluting the view.

charity, my ass

2009-01-30T20:49:00.006+02:00

vineri dimineata.
clasica excursie de dinainte de job pe la covrigaria din colt pentru traditionalii covrigi cu lapte cu cacao.
ploua. de o saptamana.
(blody rain...)

cu covrigii in manerul umbrelei vad o batranica garbovita, fara umbrela, carand 5 sacose.
trec pe langa ea, o depasesc si dau coltul (in sensul propriu, nu la figurat).
evident, ma mustra constiinta.
ma opresc gandindu-ma: o iau inainte sau o ajut?
astept: batranicii ii ia 2 minute sa faca drumul pe care il facusem eu in 20 de secunde.

ok, i will help her.
(vezi postarea "beg me, please")

prin urmare, cu umbrela si batranica agatate intr-o mana
geanta de munca si cele cinci sacose agatate in cealalta mana
batranica si cu mine o pornim, in ritm molcom, spre casa femeii.

pe drum, evident vorbim:
- situatia standard: femeie in varsta, cu copiii care nu au timp de ea, cu sotul imobilizat la pat si cu relativ putini bani.
the classical.

o ajut pe batranica sa isi duca bagajele pana in pragul usii.
multumiri peste multumiri.

plec si, plecand, procesez: ar trebui sa o ajut ceva mai mult.
ce ar fi sa ii iau un carucior de cumparaturi???
good ideea!

zis si facut.

peste 5 ore ma prezint la usa batranicii cu caruciorul de o toarta si cu inima plina de multumire: am reusit sa fac o fapta minunata!
sun, nu raspunde. (sotul evident este imobilizat deci, by default, nu are cum sa raspunda).

concluzionez ca o fi plecata batranica.
prin urmare cu caruciorul si coada intre picioare o sterg la munca.

ok, now.
acum am caruciorul si nu am batranica.
cum fac sa ii livrez obiectul?
well, sun un prieten si obtin sugestii.
pam pam: pagini aurii!

gasesc batranica si sun.
si raspunde.
si stabilesc ca trec pe la ea in 30 de minute.

la timpul stabilit ma infiintez la usa blocului si astept sa iasa cineva ca sa pot intra (s-a inventat interfonul).
ma ia pe sus o tanti cu catelul ei:
ce caut?
cine sunt?
ce treaba am cu vecina ei?
ce treaba am eu ca vechina nu vrea nimic?
stie ea ce este cu mine! (lucru destul de curios, because i don't)
ca de unde stiu numarul de telefon? (cartea de telefon nu o fi fost inventata pe vremea lor???)
ce am in carucior? sa ii arat continutul!
concluzia: crede ca o sa cheme politia.

evident, am incercat sa ii explic si chiar sa o rog sa ii duca ea insasi batranicii caruciorul.
evident ca sugestia mea a fost inghitita de valurile de intrebari si suspiciuni aruncate fara oprire de vajnica vecina.

si uite asa am lasat caruciorul la intrarea in bloc
si am plecat
dezgustata si socata
in strigatele vecinii isterice.

data viitoare o sa ma gandesc de mult mai multe ori inainte sa ajut o batranica sa traverseze strada.

text blogoreic de agatat

2009-01-28T23:28:00.006+02:00

lumea se imparte in multe categorii.
astazi o sa vorbesc doar despre una singura.
este suficienta pentru o singura postare.

categoria oamenilor care se cred cu 1000% mai grozavi decat sunt.

tocmai am trecut printr-o criza de greata si vomitat dupa ce am citit marturisirea blajina a unui foarte minunat sef.

care sef ii marturisea blogoreic minunatei sale iubite cat de grozav este el cu angajatii si cum a reusit sa le confere acestora o perspectiva profunda asupra relatiilor acestora cu clientii.
si cum a facut acest lucru nu ca o intamplare ci ca un rezultat al vointei sale.
daca nu l-as sti pe numitul minunat aproape ca as crede minunatul bullshit.

texte.
texte texte si iar texte.
si, dupa cum se pare, texte de autoslava si de agatat.
penibil.

ceea ce inca nu inteleg este:
omul chiar crede ceea ce spune?
omul chiar crede ca blogoreica sa iubita crede ce spune?
omul chiar crede ca oricine altcineva inghite galusca?
iata un nou mister al universului...

si capcaunii se insoara

2009-01-22T20:21:00.007+02:00

cine spune ca nu exista minuni nu au vazut un client de-al meu.

cine spune ca iubirea nu este oarba, nu s-a intalnit cu acelasi client.

ladies & gentlemen's,
let me present you,
the one and only:
mister nenea capcaunul.

the story of mister capcaunul:
un client cumplit de pretentios
- care isi numeste pe una dintre angajate curva, de fata cu terte persoane
(doar pentru motivul ca de 8 martie tipa (45 years old, sotie si mama) isi facuse suvite)

- care urla timp de jumatate de ora pentru ca o anumita cutie nu este asezata corect pe raft

- care este in stare sa dea 5000 de europene pe un calculator, sa astepte 4 (patru) luni livrarea lui si pe care sa il sparga de nervi pentru ca nu are dotarile necesare (dotari mentionate pixel negru pe pixel alb in specificatii)

- care isi injura angajatii si sora ca nu au aprins becul de la intrare in pravalie

- care face crize ca trebuie sa faca o cheluiala pe firma de 300 de lei dar are cheltuieli lunare personale de 23.000 lei.

well, my mister capcaunul is fucking getting married.
poor old little bride
(half his age and 5 months pregnant)
i hope she will survive him.

si in alta ordine de idei:
this is
a oldy & pretty goldy song
which is obsessing me
... aproximativ potrivit cu tema postarii de astazi

astazi am fost in india

2009-01-21T19:34:00.007+02:00

unul dintre sporturile pe care le poti practica daca ai suficient de multa forta mentala este plimbatul cu microbuzul din colentina in afumati.
practicand acest sport vei intalni o lume noua, diferita de cea a cosmopolitului centru, o lume asemanatoare cu cea din imagine.

aceeasi densitate
aceeasi culoare
aceeasi cantitate de bagaje

lipseste doar caroseria generos numitului maxitaxi
caroserie cu un rol important
de oprire a circulatiei aerului
si de intelegere a conceptului iarna nu-i ca vara (in special in cursul verii)

tot ceea ce lipseste din imagine este volanul-portofel,
o demna inventie autohtona
alcatuita dintr-un volan cu o husa in crapaturile careia
(lasate de producatorul-tatal din motive de estetica)
soferii iscusiti isi inghesuie bancnotele castigate de la calatorii-sportivi extremi

daca toata activitatea nu ti-a adus totusi suficienta adrenalina, here is a tip:
ia-ti asupra ta o geanta/un rucsac si incapataneza-te sa iti ramana in posesie pana la sfarsitul calatoriei.
that will definitely do your day.

si toate acestea la numai 2 lei.
oferta speciala.
prindeti ultimele locuri.
(adica locurile 67 si 68 din maxi taxi-ul pentru 22 de persoane)

helesteul gastelor

2009-01-16T22:34:00.002+02:00

lacul lebedelor in versiunea vazuta aseara la opera (nationala din bucuresti).

trist
trist trist trist

imi este clar ca nu e o treaba usoara sa faci balet de performanta.
imi este clar ca interpretii nu sunt platiti la noi cum sunt platiti cei din strainezia.
imi este clar ca artistii nu au o viata usoara.

DAR
- o reprezentatie de balet de talia swan lake nu o faci pe o scena desenata cu schite de repetitie
- dansatorii nu trebuie sa iasa pe scena decat daca sunt in stare sa se sincronizeze unii cu altii
- solistii (dansatorii cu prestatie individuala) nu trebuie sa devina solisti pana ce nu sunt in stare sa isi faca treaba fara sa tremure din toate incheiturile si fara sa se dezechilibreze
- scenograful si regizorul ar fi trebuit sa se prinda ca atunci cand muzica este alerta, la fel ar trebui sa fie si reprezentarea scenica (si in nici intr-un caz perfect statica)

adica
blody hell, daca tot te-ai apucat sa faci o chestie, pai fa-o tata cum trebuie.
si daca nu iti iese asa cum ar trebui atunci macar nu o prezenta la opera nationala.
salile de sport pot fi oricand o alternativa.

un lucru a ramas in schimb asa cum a fost intotdeauna:
prestatia orchestrei si a dirijorului.
minunata.
minunata.

avanti populi!

clasicii din pacate in viata

2009-01-13T22:48:00.005+02:00

ce au Gigi Becali si George Bush in comun
in afara initialelor, evident:

Amandoi au o relatie speciala cu Dumnezeu
Becali: Este vointa lui Dumnezeu ca eu sa pasc acest popor.
Bush: Dar bineinteles ca am. Am umarul lui Dumnezeu pe care sa plang, si plang chiar mult. Plang foarte mult in slujba asta. Pun pariu ca am varsat, ca presedinte, mai multe lacrimi decat poti tu numara.

Amandoi sunt experti in calcule complicate
Becali: Meritul pentru titlul castigat de Steaua e 50% al lui Olaroiu si 50% al lui Protasov, dar cel mai mare merit e al meu.
Bush: Am triplat cantitatea de bani - Am impresia ca din 50 de milioane de dolari avem disponibili 195 de milioane.

Recunosc cinstit
Becali: Am vorbit zilele trecute cu mai multi parteneri de afaceri. Oameni seriosi, din lumea interlopa.
Bush: Inamicii nostri sunt inovatori si au numeroase resurse. Ca si noi, de altfel. Se gandesc in permanenta la noi modalitati de a face rau Americii si americanilor. Ca si noi, de altfel.

Iubesc cartile
Becali: Am citit "Manualul razboinicului luminii" cu doua markere. Cu galben am subliniat pasajele care mi-au placut si unde m-am identificat cu eroul cartii, iar cu verde pe cele care nu mi-au placut si nu le-am citit.
Bush: Unul dintre cele mai grozave lucruri despre carti este ca uneori exista niste poze fantastice acolo.

Lasa loc tuturor posibiltatilor
Becali: Partidul Noua Generatie are o orientare de centru, cand la stanga, cand la dreapta, de la caz la caz.
Bush: Suntem gata pentru orice eveniment neprevazut, care poate sau nu sa se produca.

O perceptie speciala asupra timpului
Becali: Nu mai e mult pana mai e foarte putin.
Bush: Cred ca suntem cu totii de acord. Trecutul s-a terminat.

Sunt hotarati
Becali: Eu am ajuns aici pe labele mele de urs si pe sabia mea.
Bush: Vreau justitie. Si este un vechi poster in Vest, imi amintesc, care spune: "Cautat. Mort sau in viata."

Au virtuti razboinice
Becali: Am promis ca pe tradatorul asta de Dan Voiculescu o sa-l distrug pana cand o sa-l nenorocesc.
Bush: Vreau sa stiti ca atunci cand vorbim despre razboi, vorbim de fapt despre pace.

Au opinii
Becali: Oamenii de afaceri din Romania au cu totii interese de grup personale.
Bush: Am si eu opinii - opinii foarte solide - dar nu sunt intotdeauna de acord cu ele.

Stiati ca...
Becali: Stiti cat de mult scuip eu televizorul la mine acasa? Cum vad un nenorocit care vorbeste de binele public, cum ii trag un scuipat.
Bush: Nu poluarea este cea care ne distruge mediul inconjurator. Impuritatile din aer si din apa il distrug.

Acorda importanta comuniunii cu natura
Becali: Atunci cand sunt suparat, ma retrag intre oile mele si ma linistesc.
Bush: Stiu ca oamenii si pestii pot coexista pasnic.

Onoare
Becali: M-am certat cu Mitica Dragomir, dar fara jigniri. El m-a facut oligofren, eu l-am facut zdreanta, dar nu ne-am insultat.
Bush: Sunt onorat sa dau mana cu un cetatean irakian curajos, a carui mana a fost taiata de Saddam Hussein.

...astfel, vor intra amandoi in istorie. Cum a spus un clasic: Eu cu viata mea, in fiecare dimineata cand ma dau jos din pat fac istorie. (Becali)

http://www.kappa.ro/

din ce in ce mai departe

2009-01-12T21:42:00.008+02:00

"Spuneti NU IAD-ului! Insemnarea electronica a natiunii trebuie sa aiba consimtamantul ei. Dezbatere contra stantarii biometrice prin cipuri invizibile"

"Cipurile RFID şi monitorizarea totală"

"Razboi intru cuvant"

"La un pas de Semnul Fiarei"

"Asociatia Ziaristilor si Editorilor Crestini va invita la conferinta - AVERTIZARE PUBLICA “Pericolele homosexualitatii – agresiunea asupra familiei, moralei si ordinii publice”"

"SIDA - boala si pacat"

toate sunt cuvinte si insemnari pe pe blog-urile razboinicilor intru credinta autohtoni.
is it just me sau oamenii au luat-o grav pe aratura???

constat de ceva vreme ca preacinstitele fete bisericesti si-au dezvoltat un nou hobby: haladuitul pe campiile web si haiducia prin blog-uri.
in felul acesta, se pare, domniile lor isi propovaduiesc mai cu spor si mai cu talent credintele religioase si opiniile provenite direct din putul gandirii.

astfel discursul duhovnicesc se transforma intr-o criza de isterie in care se incearca sa se demonstreze ceva.
eu inca nu am aflat ce.
probabil ca nici ei, autorii, nu au aflat.

pacat.

clar este ca paranoia a constituit intotdeauna o tema predilecta de discutie in sanul bisericii.
cruciadele, vanatoarea vrajitoarelor, persecutia oamenilor cu idei au toate un punct comun.
the holly paranoya
si inca ceva: de ce biserica ortodoxa, asa cum o stim noi propovaduita, este intr-o continua cautarea a caii spre mantuire, pocainta si smerenie
si nu in cautarea fericirii (teoretic rezervata celor saraci cu duhul).

o fi prea complicata chestia asta cu fericirea
si nu poate fi tratata prin monoloage isterice?

happy birthday bebe!!!

2008-12-07T21:10:00.005+02:00

astazi este cea mai importanta zi.
din toate cele 365 de zile ale anului acesta.
pentru toti cei 6 miliarde si ceva ai planetie.
si pentru toti alienii conlocuitori.

it is my bebe's birthday.

love u sweet!

happy birthday to u mister bebe!!!

happy birthday!
happy birthday!!!
happy birthday!!!!!!!!

mosu cel consumatorist

2008-12-07T20:25:00.003+02:00

a inceput luna sarbatorilor.
toata lumea este din ce in ce mai zuzu si mai fericita.

toata lumea isi doreste cadouri.
din ce in ce mai multe.
din ce in ce mai pompoase, din ce in ce mai costisitoare.
cadouri sa fie.
multe si bune.
si scumpe.

am citit deunazi despre ce isi doreste de mos craciun un personaj al blogosferei: un laptop mac book air, albastru.
si, daca se poate, o intalnire cu fondatorul apple pentru care a dezvoltat o slabiciune aparte.
mac book-ul poate astepta si pentru la anul.

ceea ce mi se pare si normal.
si de bun simt, in acelasi timp.
ca doar numai cateva milioane de oameni isi doresc de mos craciun o masa calda.
si, daca se poate, o intalnire cu un medic pentru care de la ciuma si poliomelita au dezvoltat o slabiuciune aparte.
masa calda poate astepta si pentru la anul.

fiindcă nici nu ştiţi ce pierdeţi

2008-12-03T19:53:00.006+02:00

nu este vorba despre OTV.
dar este vorba despre, probabil, ideea cea mai inteligentă pe care au scos-o onorabilii de la mansarda din piaţa romană.

astăzi am primit pe YM primul mass adevărat.
rezumatul este ceva la stilul:

eu prietenul Andreei invit pe toţi cei care o cunosc la înmormântarea ei.

reply-ul a fost:
"ştiu că este postum, dar despre care Andreea este vorba???"

ceea ce poate părea deplasat dar uimirea că persoana
pe care o ştiu,
cu care mă întâlneam aleator la cumpărături,
cu care am ieşit la ceai şi
cu care am mers la colindat

a murit

este din categoria "bine că stăteam pe scaun".

postarea aceasta se vrea una tristă.
ipocriţii şi blazaţii pot să o numească şi patetică - e alegerea lor.
nu mă interesează.

tot ce mă interesează este faptul că Andreea, persoana cu care ieşeam la ceai şi la colindat a murit.

iar Andreea nu a murit la o vârstă venerabilă:
25
iar Andreea nu a murit în stilul sinuciderilor de la ora 5:
a murit de cancer la sân.
iar Andreea nu a murit oricum:
după o lungă suferinţă.
iar Andreea nu a murit oricând:
de ziua ei.

în cele din urmă nici nu mai contează dacă Andreea este persoana pe care o cunosc eu.
cu siguranţă este persoana
pe care o cunoaştea cineva
cu care cineva s-a întâlnit aleator la cumpărături
cu care cineva a fost la ceai şi la colindat.

Andreea mai este ceva.
este Andreea cuiva
a părinţilor ei, a fraţilor şi surorilor, a iubitului, a prietenilor, a vecinilor, a colegilor
şi toţi aceştia sunt ai Andreei.

dar undeva s-a rupt vraja.
nimeni nu mai este a nimănui.
sau cel puţin nu mai este în modul pe care îl ştiau.
eventual Andreea este pentru ei o reprezentare volatilă şi, deci, în cele din urmă, trecătoare.

and this really sucks.
este o despărţire definitivă şi irevocabilă cu totalul dezacord al părţilor.
şi asta pentru tot restul vieţii aşa cum o ştim noi.

cu siguranţă toată târăşenia asta trebuie să reprezinte mai mult decât
- o Andreea putrezindă
- o mulţime de ceilalţi suferid în diverse grade de broken hart.

şi cu siguranţă reprezintă mai mult.
dar nu şi în viaţa aşa cum o ştim noi.

Andreea putrezindă şi oamenii suferind de broken hart SUNT.
presupunerile, proiecţiile, imaginaţia, filosofia veritabilă sau filosofia diletantă ori teoriile despre moarte şi tot ce este dincolo SUNT DOAR nişte plăsmuiri.

dacă este să asemuim viaţa cu un deşert,
diferenţa dintre cele două ipostaze de mai sus
seamănă cu
diferenţa între nisipul fierbinte
şi
oaza pe care ni se pare că o vedem.

morala este deja clasică dar niciodată preţuită la adevarata valoare.
enjoy, fiindcă nici nu ştiţi ce pierdeţi.

sweet dreams are made of this

2008-11-23T19:01:00.004+02:00

"I heard a definition once: Happiness is health and short memory ! I whish I'd invented it, because it is very true."Audrey Hepburn

well, she is right.
well, the one who invented it was right also.

si dupa expresia onorabilei doamne, se pare ca ori avea o sanatate de fier ori statea foarte prost cu memoria.

in ceea ce priveste sanatatea, toata lumea o ureaza: de ziua ta, cand stranuti, cand pleci de acasa, cand termini o conversatie telefonica.
it is a common knowledge: cheia marilor succese sta in sanatate.

marele secret universal legat de fericire se pare ca este partea cu memoria.
toata lumea spune:
- o sa iti aduci aminte de asta la un moment dat si o sa imi dai dreptate!
- sa ma tii minte!
- nu ma uita!
- ai uitat?

din pacate uitarea nu este atat de pretuita cum este memorarea.
si cum ar putea fi cand un sistem de educatie (cel putin cel national are la baza memorarea). dar sa nu intram in discutii filosofice.

probabil ca de acest adevar s-a apropiat poporul cand a inventat zicala
"timpul vindeca totul".
partea proasta este ca timpul este o chestie cam abstracta, relativa.

asadar, in order to be happy declar razboi lecitinei

marele bullshit numit dezvoltare personala

2008-11-22T12:51:00.013+02:00

da, ne plictisim enorm, suntem blazati si nu avem nimic interesant de oferit lumii.
acesta este momentul de baza, sa il numi asa big bang-ul declansarii fenomenului
DEZVOLTARE PERSONALA

ohh, ce grozavi suntem si ce grozavi vom deveni dupa ce vom duce la bun sfarsit acest intens si extrem de intelectual proces de autodezvoltare, evident, foarte personala.

nu impersonala ca ar fi vai si amar sa fie impersonala.
nu dezvoltare impreuna sau in cadrul a ceva.
nu nenica.
dezvoltare proprie si personala monsher ca asa este bine si frumos.

asa suna bine si se potriveste intocmai personalitatii noastre complexe si de neinteles pentru muritorii nedezvoltati personal.

si acum, pe tema binecuvantatei dezvoltari personale, vom trece la studiul de caz:
"am vazut o floare. cum procedez?"

Raspuns"

OAMENII NEDEZVOLTATI PERSONAL:
se uita la ea, o miros, sunt incantati de miros si colorit, ii fac o poza cu telefonul, eventual o mai si rup si o pun in vaza sau intre copertile unei carti.

OAMENII DEZVOLTATI PERSONAL
(adica acei fericiti ai soartei care si-au pus bazele unei strategii solide de consolidare a personalitatii lor mult prea complexe urmand un program de autoinaltare ce necesita o perseverenta infioratoare si multe alte chestii care evident ma depasesc):

vad floarea in urma unei planificari riguroase. aveau trecut in agenda evenimetul de cel putin cateva luni inainte.
acest eveniment este rodul unui plan agregat si bine gandit.

drumul catre floare este expresia indeplinirii unei indatoriri catre ei insisi si catre societatea in care traiesc.
este modul lor de a-si exprima progresul in ei insisi.

floarea nu este o floare oarecare.
este insasi expresia poetica a frumusetilor si incantarilor pe care le poate oferi pamantul acesta searbad.
este darul pamantului pentru omul care se dezvolta personal.
este semnul ca demersul lor de autodezvoltarea este un lucru bun.

procesul de mirosire a florii este unul complex si implica o analiza comparativa exhaustiva cu alte arome intalnite in carti, citate in diverse locuri si, evident, experimentate de catre oamenii autodezvoltati.

iar fotografierea este o adevarata arta. obiectiv de jdemii de bulioane, cadre diverse, iso adecvat evenimentului.
trebuie o pregatire intensa de jumatate de ora pentru imortalizarea momentului sublim de autodezvoltare prin floare.

dupa care, evident, urmeaza o tratare pretentioasa a evenimentului pe blogul la fel de dezvoltat personal.

TEMA PENTRU ACASA:
analiza comparativa: statul pe WC in cazul omului autodezvoltat personal vs. omul nedezvoltat.

PS:
tot ma gandeam cum sa imi exprim mai bine revolta si sentimentele vis-a-vis de stupizenia dezvoltarii personale.
fiind nedezvoltata personal, evident ca nu puteam produce o idee stralucita.
ma salveaza pozele.

sau

PS2:
atutodezvoltarea nu este un proces de vointa.
autodezvoltarea este.

PS3:
follow the next advice:

lipsa de respect, ca boala cronica, nu tine cont de statut social, sex sau varsta

2008-10-31T09:52:00.003+02:00

da, toata lumea se plange ca traim intr-o societate buboasa.
si da, cei care se plang isi rezerva dreptul de a considera ca sunt imaculati.
well, imi rezerv si eu acelasi drept.

traim langa niste oameni pentru care lipsa de respect este manifestarea unei forme de viata inteligente.
singurul lucru care conteaza pentru dumnealor domnii si doamnele din proximitate este sa isi satisfaca nevoile imediate
pentru acest lucru pot trece prin orice

de asemenea traiesc in proximitatea unor oameni pentru care a arunca jigniri nu este decat un exercitiu de umor foarte bun.
oameni pentru care dobitoc, idiot, tampit tine loc de clientul nostru care nu stie ceva si care are nevoie de ajutor.

de asemenea traiesc in proximitatea unor oameni care nu se deranjeaza sa raspunda la salutul voios de "buna dimineata!!!" pe principiul ca sunt foarte ocupati sa citeasca din bloguri cu continut religios.
si pana la urma, daca stau si ma gandesc bine, biblia nu a predicat niciodata ca este pacat sa nu raspunzi la un salut.

traiesc langa oameni care nu sunt in masura sa se exprime mai inteleigent decat pana la nivelul de mocirla si de mahala.
uneori chiar langa oameni pentru care efortul de a nu mai injura este o chestie foarte sofisticata.

si nu vorbesc despre oamenii de pe strada.
ci despre oamenii cu care intru in contact aproape zilnic.

si cum zice reclama de la vodafone: ajungem sa fim oamenii langa care vietuim.
sunt/voi fi colega mea care nu stie sa raspunda la buna dimineata.
sunt/voi fi omul de langa mine care nu este cuvincios.
sunt/voi fi altcineva decat sunt in prezent si asta fara vointa mea.
incet si pe nesimtite.

e ok sa te prinda radarul

2008-10-24T17:19:00.001+03:00

nu inteleg cateva lucruri probabil banale:
de ce unii oameni nu sunt in stare sa functioneze mai repede?
de ce trebuie sa se gandeasca 100 de ani sa faca un chestie marunta, de 3 parale?
de ce nu sunt in stare sa depaseasca propriile lor tipicareli si incetineli?
de ce singurul cuvant care ii caracterizeaza este "bănănăiala"?
de ce merg cu trabantul, la viteza 1 pe autostrada?
de ce nimeni (including me) nu are curajul sa ii expediez pe o strada laturalnica pe melcii societatii si sa le spuna verde in fata - your slow motion really sucks?

god, i am so annoyed.

nothing sweet

2008-10-24T16:01:00.006+03:00

nu se stie de ce dar
din ce in ce mai des
am senzatia ca ma apropii
din ce in ce mai mult
de ceea ce unii numesc marea trecere.

si o numesc marea trecere ca sa nu o numeasca prea trist, prea infiorator si prea dur
moarte.

e o senzatie absolut idioata.
adica exista momente cand raman incremenita ca vita la poarta noua si ma simt pierduta.
ca si cum asta ar urma.
ca si cum ma desprind de chestiile ordinare (nu nasoale ci obisnuite)
adica aseara cand faceam diverse chestii chestioase (u know what i am talking about) imi vizualizam inmormantarea.
ceea ce este like fucking shit.

am citit pe undeva despre cum unii oameni isi consuma energia pentru a se face nefericiti.
cu alte cuvinte practica o forma de autosabotare.
ma intreb daca sunt victima la asa ceva sau incep sa ma transforma in my personal medium.

ambele ipoteze really suck.

mic tratat despre biscuitele in forma de stea

2008-10-10T16:31:00.012+03:00

.
biscuitele este rezultatul unui proces de productie.
biscuitele se produce dupa o reteta.
uneori reteta este corecta.
alteori reteta nu este corecta.
uneori reteta corecta este pusa in practica corect.
alteori nu.

biscuitele se ambaleaza.
uneori se ambaleaza intr-un ambalaj care poate fi usor desfacut.
alteori trebuie sa te chinui.
uneori ambalajul este atractiv.
alteori nu.

biscuitele se depoziteaza.
uneori se depoziteaza intr-un loc racoros, departe de razele de soare.
alteori se depoziteaza langa detergenti.
biscuitele, fiind in forma de stea, este, in general, un produs greu de depozitat.

biscuitele se transporta.
uneori transportul este facut corespunzator standardelor.
alteori biscuitele este manevrat incorect.
si avand in vedere ca biscuitele este in forma de stea, manevrarea este si mai dificila.
prin urmare, adeseori, biscuitele se zdrobeste.

biscuitele are gust.
uneori gustul pe care trebuie sa il aiba
alteori are un gust ciudat - asta cand nu se respecta reteta sau cand papilele gustative ale celui care mananca biscuitele nu functioneza ca deobicei.
alteori, in pachelete de biscutiti se gasesc droguri si alte minuni. dar asta doar in cazul biscuitilor care se plimba intre doua sau mai multe tari.

la biscuiti mai conteaza:
- dimensiunea biscuitelui
- dimensiunea razelor stelei biscuitelui
- textura biscuitelui
- mirosul
- compozitia
- moliciunea biscuitelui
- cat de faramicios este biscuitele
- daca este cu crema sau nu
- daca are si alune
- glazura
- ingredientele
- si foarte alte multe lucruri.

de aici putem trage o singura concluzie:
biscuitele in forma de stea este o fiinta complexa

iata aici un alt eseu (de fapt eseul initial, original) despre biscuitele in forma de stea:
http://www.youtube.com/watch?v=nPbgOgjEfe4

.

fericirea de la celalalt capat al maturii

2008-09-08T21:20:00.004+03:00

a face ordine. i am loving it.

nu vreau sa ma fac neinteleasa. nu este vorba despre o curatenie obsesiva, in fiecare zi, de trei ori.

nu.

este ceva mult mai simplu si mai satisfacator.

a face ordine este felul meu de a ma impaca cu mine si cu lumea.

a face ordine in locuinta este incercarea mea de a substitui lipsa ordinii interioare.
ordonarea casei este o chestie controlabila, de care abuzez ori de cate ori nu am cum sa controlez adevarata curatenie dorita.

nevoia de ordine la mine are din ce in ce mai putin de a face cu starea de dezordine existenta.

pentru o curatenie curata, este nevoie de o dezordine metaforica.

da, spun balarii.
in ultimele 48 de ore nu am dormit decat 4.
deci am voie.

actuariat

2008-09-08T16:12:00.005+03:00

astazi am invatat un cuvant nou.

so, what does this actuariat means???

<<
Un actuar este o persoana preocupata de managementul riscului. Actuarul este cel care aplica analize si teorii matematice, statistice, economice si financiare pentru a genera solutii de control a riscurilor financiare sau a expunerilor viitoare.

Domeniile traditionale in care lucreaza un actuar sunt: asigurarile de viata si asigurarile generale, pensiile, sistemul bancar, consultanta, investitiile.
>>

adica si cu alte cuvinte, un nenea care se ocupa de actuariat face o chestie cum e cea din poza.

partea interesanta este ca sub umbrela se afla, de fapt, societatile financiare si de asigurari.

begg me, please!!!

2008-09-02T09:51:00.008+03:00

transforma-ti infatisarea intr-o batranica amarata,
intinde mana
si fii convingator

asta este tot ce trebuie pentru ca sa iti dau orice.
de la pachetul de biscuiti cumparat cu ultimul maruntis
pana la sume de bani destul de mari.

daca esti chiar talentat, poti sa ma determini sa intreprind chiar si o serie de actiuni complexe.

gen sa traversez cateva strazi, sa ma duc la nu stiu ce pravalie, sa stau la coada ca sa iti cumpar ceva.
si apoi sa ma intorc sa iti dau acel ceva.
si apoi sa imi vad de drum.

cersetoria are efect garantat asupra mea daca se intrunesc urmatoarele conditii:

- subiectul trebuie sa fie, de preferat, o femeie in varsta, slabuta si sa para neajutorata
(asta mi se trage clar de la amintirea infatisarii bunicii mele fata de care ma bantuie zilnic un cumplit sentiment de vinovatie ca nu i-am fost alaturi si ca nu am ajutat-o suficient. dar asta este o alta poveste)

- fata nu trebuie sa fie acoperita - do not insult me, i am not stupid - i can see behind blue eys.

- musai subiectul nu trebuie sa fie un copil - ma enerveaza cumplit cersetoria de acest tip

- daca se poate subiectul sa nu fie un barbat. cersetori de acest gen nu prea au succes. cu unele exceptii.

yes. i am a stupid.
ma las usor influentata.
da, am vazut afisele cu cersetorii care castiga pe luna 5.000 lei.
da, stiu ca nu este ok.

i can't help myself.

bucharest city challenge

2008-08-23T13:02:00.002+03:00

transmiting live.

hot day, not very interesting event.

multumesc floricicii petroliste pentru invitatii.
am fost salvata astfel de o posibila tentativa ulterioara de a irosi banii pe bilete.

foarte tare afisul, in schimb.

ball playing good

2008-08-22T16:58:00.005+03:00

week-end-ul trecut, in capitala tarii lui bebe (hip hip hooray!), am facut de departe cea mai buna achizitie din ultimii ani.

cantareste 50g,
are dimensiunea de 5/5 cm (da, fericirea se gaseste in lucrurile mici)
si m-a costat 1.5 lei.

o minge. roz cu chestii in interior.
dimensiune satisfacatoare, culoarea nu prea.

onorabila minge a fost singura chestie care m-a scos din starea de apatie pe care o incerc de cateva luni.
dupa destul de multa vreme i am alive.
and it is good.

e ca si cum mi-a imprumutat din energia ei cinetica.

multumesc pe aceasta cale
- inventatorului mingii (ancient Aztecs probably)
- chinezilor (producatorii)
- capitalei tarii lui bebe (hip hip hooray!)

long live the balls!

love shouldn't be the reason of crying

2008-08-21T18:02:00.008+03:00

azi la metrou am vazut urmatoarele ecuatii matematice

el+ea=love
ea=crying
el=turuind ca o moara hodorogita
<=>
crying+turuind ca o moara hodorogita=love

hmm, sounds fishy.

cred ca pana si teoria matematica este indignata de rezultat.

tipul repetea enervat si enervant -
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
"ce pot sa iti fac?"
cam de vreo 50 de ori in decurs de 3 minute, cu diverse intruziuni pe care nu le-am auzit, oricum neinteresante.

ce poti sa faci?
shut up you ashole and hug her!
and talk to her.
have a real talk not a stupid monolog.

adica pe bune. ce sens mai are sa tii pe cineva de mana daca in locul unui dialog normal si constructiv preferi sa turui ca un tampit.
sa inteleg ca enervarea si dorinta de a demonstra ceva (gen ca esti cea mai destepta creatura ever) sunt mai puternice decat iubirea?

acum, daca stau si ma gandesc bine, imi dau seama ca da, sunt mai puternice.
this is scary!
si imi mai dau seama ca uneori iubirea chiar nu mai conteaza, la modul voluntar.
and this is more scary.

e din categoria "avem o iubire, cum procedam?"
tough question.
necesita aprofundare.

PS: yes, i am a ashole to, sometimes i behave like that - but i am trying to change myself)

"noi doi si atat"

2008-08-21T16:35:00.018+03:00

cred ca este una dintre cele mai frumose combinatii de 4 cuvinte care exista in limba romana.

si vine ca o concluzie la ceea ce am citit astazi, la 50 de grade, in tramvai, articol scris de sasha in 7seri, "iubire cu parul".

acolo se povesteste foarte frumos (toate articolele sashei contin o poveste foarte frumoasa)despre cum s-a intalnit ea cu mama prietenului ei si cum aceasta i-a spus una si alta si cum si mama ei si cunostintele ei i-au spus cam acelasi lucru
concluzia 1 fiind ca dragostea cu de-a sila nu se poate concluzia 1.1 fiind ca ar fi fost dragut daca si mama prietenului si mama ei si cunostintele ar fi stiut asta si nu ar mai fi simtit nevoia sa se manifeste.

well, all of this is true.

ideal ar fi ca, by default, nimeni sa nu simta nevoia sa intervina in viata altcuiva.
decat la cerere.

din pacate nu traim intr-o lume ideala.
actually, it is a jungle outside.
and inside.

in mod constant inteleg ca "noi doi si atat" nu exista.
si nu exista din cauza vointei celorlalti impusa celor doi
si nu exista din cauza vointa celor doi luati cate unul.

pentru nu se stie care motiv, outsiderii (prieteni, familie) se considera mult mai destepti, undeva foarte sus pe scara evolutiei si isi permit sa intervina neinvitati in viata celor doi.

cu diverse texte gen:
- faci cum cred eu
- eu am fost la varsta ta, tu nu ai fost la varsta mea
- daca nu faci cum zic eu, inseamna ca nu ma mai iubesti
- nici nu stii cat sufar ca nu ma asculti si nu faci cum iti spun eu, pentru ca iti vreau doar binele
- ce stii tu despre viata...

texte izvorate din:
- egoism
- iubire prost inteleasa si prost manifestata
- dorinta de manipulare si dominare
- prostie
- ingustime
- traditie
- conformism fata de gura lumii
(nu neaparat in aceasta ordine, cu grade diferite de importanta)

din pacate cei doi se pierd atat de tare in universul outsider-ilor astfel incat dispare notiunea de "noi doi si atat".
outsiderii devin oaspeti permanenti a lumii interioare.
a lumii numita "eu" si a lumii numita "noi".

ceea ce este cel mai trist este ca lumea numita "noi" este si cel mai putin usor de aparat.
pentru ca oricum, fiind o lume care nu apartine in totalitate la nici unul dintre personajele "eu" este prin definitie o lume
- instabila
- incerta
- uneori vaga
- plina de surprize
- uneori dezamagitoare

it is just like flubber.

and flubber is hard to understand and hard to keep.

iar pe de alta parte outsiderii se pare ca au descoperit izvorul de apa vie si putere.
they just don't give up.
muncesc din greu sa upgradeze pe cei din jur la rasa lor superioara.

fuck them all.

just oldy

2008-08-20T12:50:00.014+03:00

ma gandeam acum ceva vreme ca impofida faptului ca sunt in versiunea ale4them 24.0(de fapt astazi am ajuns la versiunea 24.2 - happy birthday to me!!!)am cam aceleasi caracteristici ca versiunea ale4them 3.0 sau 4.0 sau 5.0 sau ...

well, in week-end am facut un dus si m-am razgandit.
sau mai bine zis am aflat ca mai degraba am caraceteristicile pe care teoretic ar trebui sa le aiba ale4them 42.0 sau 42.0+

why is that?

1. uit:
1.1. chestii legate de oameni gen cum se cheama persoana/personalitatea importanta la care am fost astazi.
ceea ce este grav (adica palmaresul ar trebui sa fie printre ultimele chestii care se uita, nu?)
1.2.mirosuri. aveam o memorie olfactiva fantastica.
adica stiam cum miroase o mancare pe care nu am mai gustat-o de 10 ani.
well, cand am facut dusul din week-end m-am spalat cu o chestie care mirosea a ceva.
nu pot sa imi amintesc a ce.
si chestia asta ma enerveaza cumplit.

2. nu mai am rabdare si nu ma mai inteleg:
2.1. cu clientii - mi se par din ce in ce mai dobitoci si nu mai vreau sa ii ascult. nu ma mai intereseaza ce spun. nu mai am chef sa le explic. mi se pare ca oricum este in zadar.
2.2. cu rudele - de ce nu intelegeti ce spun?
de ce trebuie sa dau de fiecare data explicatii suplimentare?
de ce atata ipocrizie si rautate?
de ce nu ma lasati sa fiu eu insami, originala, just me?
de ce trebuie sa imi particularizez viata dupa modul vostru de a fi?
2.3. cu cunostintele - chiar nu am chef de formalitati idioate, de false prietenii, de a corespunde standardelor voastre, evident idioate.
2.4. cu colegii - just do your fucking job.
yours, not mine.
and do not listen religious conferences, for god's sake
2.5. cu etc. (cu bebe, cu mine, cu altii)

3. somnul:
3.1. adorm devreme - gen 10-11. nu m-a mai prins ora 12 noaptea de... hmm, am uitat de cand.
3.2. dorm la pranz - ceea ce nu s-a intamplat nici macar cand eram bebel mic si nestiutor.
asta doar in week-end pentru ca in timpul saptamanii clientii nu stiu sa imi respecte orele de somn.

4. spiritul de aventura:
- care spirit de aventura???

toate acestea pot fi puse si pe seama:
- oboselii, din ce in ce mai acute
- stresului
- caldurii
- etc.

sau putem privi altfel problema:
gradul scazut de tolerare a
- oboselii
- stresului
- caldurii
- etc
este cauzat de starea de imbatranire.

in oricare din cele doua variante se impune, urgent,
ale4them resurection.

hai ca se poate vs. behind blue eyes

2008-08-19T10:01:00.027+03:00

in ultima perioada constat schimbari. in bine. in din ce in ce mai bine.
da, este vorba despre noi.

cu toate acestea nu inteleg de ce nu ma pot bucura.
adica este clar ca ma aflu in situatia: "dupa atata vant si ceata a venit si soarele".
este clar ca soarele este ceea ce asteptam si ceea ce imi doresc ca o realitate permanenta.

ei bine, cu toate acestea ma preocupa mai mult motivele aparitiei soarelui, motivele existentei anterioare a norilor, a vantului si a cetii.
si pur si simplu nu ma pot bucura de soare.

probabil ca motivele sunt doua:
- starea in care ma aflu de ceva vreme
- me & my interior design.

si, evident, in loc sa enjoy, merg mai departe cu analiza si nu pot sa gasesc decat doua motive ale schimbarii:

1. motivul fericit - "hai ca se poate"

in traducere libera: "da, m-am prins ca nu este bine asa cum eram, da, stiu ca trebuie sa ajustez - iata primele rezultate. stiu ca iti place. voi persevera".

2. motivul mai putin vesel - "behind blue eys"

in traducere libera - sigur trebuie sa existe o motivatie ascunsa. din categoriile teoria conspiratiei sau it is to good to be light.
de ce exista acest motiv: me & my interior design (mostenire de la my mother & her interior design)

evident, prefer prima varianta.
evident, sunt sigura ca motivul real is behind door no. 2.
and i hate it.

si este simplu si evident de ce cred asta.
dupa ce m-ai invatat ca este ok sa fiu calda si sa imi arat afectiunea a urmat o perioada in care am pus in practica teoria.
simultan dialogurile s-au transformat in lungi monoloage.
iar comunicarea s-a transformat in noncomunicare.
and every kiss had to lead to something.

prin urmare, este normal ca acum, in vremuri de inflatie a dragalaseniei, sa ma astept ori ca:
1. every kiss will lead to something or to somethingelse.
2. something had lead to every kiss.

makes sens, doesn't it?

se pare ca am crescut mare...

2008-08-11T09:14:00.014+03:00

nu iubesc copii.
ma deranjeaza cand tipa, ma infioara ideea schimbarii scutecelor si a noptilor nedormite din cauza lor.

nu am nici o afinitate materna.

cu toate acestea astazi am citit o chestie care m-a zapacit.

era un post despre un bebelus grav bolnav.
un copil extraordinar de frumos.
dupa cum se poate vedea.
cica trebuie sa suporte mai multe interventii chirurgicale fiecare cate 30.000 euro bucata.

si acum sa ne imaginam ca suntem parintii acestui copil:

- cum este sa fii nevoit sa iti botezi copilul in incubator, in prima lui zi de viata, pe principiul ca e posibil ca sa nu apuce si cea de-a doua zi?

- cum este sa faci rost de cel putin 60.000 euro in cateva saptamani/luni - asta incadrandu-se la "cheltuieli neprevazute"?

- cum este sa te gandesti ca daca nu reusesti sa strangi banii necesari, iti va muri copilul si din cauza neputintei tale?

- cum este sa iti vezi copilul murind?

- cum este sa iti vezi copilul vindecandu-se?

acum ceva ani, cand eram prin clasa a 6-a sau a 7-a, am fost la o inmormantare a unui copil aflat intr-o situatie asemanatoare.
singura mea preocupare pe atunci era cum sa fac sa stau mai mult pe langa un tip de care imi placea.

bloody hell, what was i thinking???

perfect love statement

2008-08-08T17:53:00.003+03:00

You became the light on the dark side of me.
You remain my power, my pleasure, my pain.
To me you're like a growing addiction that I can't deny.
I compare you to a kiss from a rose on the grey.

desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciuni!

2008-08-07T21:08:00.003+03:00

astazi am experimentat tristetea trecerii timpului si a imbatranirii

am reintalnit dupa 6 luni o cunostinta foarte draga. am ramas absolut socata.

era ca si cum trecuse peste ea 10-15 ani in doar 6 luni.
aproape nu am recunoscut-o.

si inteleg de ce: 8,9,10 ore pe zi este nefericita, stresata, tracasata. in fiecare zi. de 4 ani incontinuu.
se pare ca nu ar avea de ales.

trist.

chestia asta mi-a dat de gandit. oare chiar se merita? oare chiar nu exista alegere? oare este chiar atat de greu sa rupi pisica in doua?
... experienta proprie imi spune ca da.
... din pacate (sau in cazul meu din fericire, poate)

si atunci nu pot decat sa ma gandesc la vorbele ecclesiastice.
dar totusi, in toata aceasta desertaciune trebuie sa fie loc si de putina fericire.
ca altfel...

sanctimonious boolshit

2008-08-07T10:19:00.006+03:00

una dintre pacatele oamenilor este ingustenia si inflexibilitatea.
citeam undeva despre cele doua tipuri de om care pot exista: omul tanc si omul cameleon.

in ultima perioada am avut de a face cu ambele tipuri.

astazi m-am lovit de omul tanc.

in felul lui de a fi, fixist si ingust, este o placere organica, perversa, de a fi asa cum spune EL si nu altfel.
cand omul tanc emite o idee, atunci aceasta este prin excelenta ADEVARATA, SFANTA si de NECONTESTAT chiar daca este o uriasa prostie.

zilnic intalnesc tot felul de exemplare de oameni. sunt obisnuita cu diversitatea si ciudateniile. cu toate acestea, pentru nu stiu care motiv, oamenii tanc ma enerveaza cumplit.

starea lor de ingustime si inflexibilitate imi starneste o revolta si o ura imensa.
poate si pentru ca este mai mult decat evident ca lucrurile pot sta si alfel decat sustin dictatorii.
poate pentru ca isi sustin ideile cu o supradoza de aroganta si condescendenta.
pentru ca nu suport dictatura in general si dictatura prostiei in particular.

despre artisti si egoism

2008-08-01T23:33:00.004+03:00

sunt duala. oscilez. visez la mai mult. visez la fericire, chiar daca atingerea ei este un proces obositor.

prin urmare cer mult pentru ca stiu ca ofer mult. iar acest lucru stiu ca exaspereaza.

prin urmare sunt recunoscatoare pentru progresele facute de cei de langa mine. multe. unele semnificative. altele temporare.
oricum ar fi, trebuie sa le recunosc si sa le apreciez. este mult, mult mai bine.

dar vreau mai mult pentru ca se poate mai mult.

inteleg totodata ca noi, ca personalitati, suntem asa cum ne-a vazut si ne-a croit "artistul".
fiecare avand, de buna seama, propriul artist.
fiecare devenind, la randul nostru, artisti.

ceea ce fac eu este deopotriva un act de egoism si de narcisism.
consider ca pot aduce ajustari artistului din tine.
consider ca artistul care te-a creat a gresit pe alocuri nuantele si incerc sa le schimb.

imi dau seama ca ceea ce vreau este un abuz.
o forma de aroganta care deranjeaza.
si pentru asta imi cer iertare.
... din pacate nu ma pot opri, cu toate ca stiu ca si artistul din mine este departe de perfectiune.

cu toate acestea continui si nu pot decat sa ma justific prin doua argumente:
1. vreau binele
2. vreau mai mult pentru ca se poate mai mult.

iadul se gaseste in detalii

2008-08-01T23:15:00.003+03:00

cutia de pastile goala lasata pe masa
tricoul aruncat intre coltul patului si calculator
geanta aruncata intr-un colt pe scaun. o simt in spate si ma deranjeaza cumplit
pantalonii eleganti pe spatarul aceluias scaun, parte din ei mototoliti sub geanta
4 cani din tot atatea posibile insirate la capatul patului
sosetele care nu au nimerit in "cosul" numit sifonier

si cu toate acestea - este bine, aproape ordine.

probabil ca ceea ce simt se numeste obsesie - a lucrurilor marunte care trebuie oranduite.
unii o numesc exagerare a lucrurilor nesemnificative.
unii rezuma simtomele sub deviza "esti cu capul".

da, ok - simt obsesia lucrurilor nesemnificative.
da, acest lucru ma chinuie cumplit.
da, acest lucru ma oboseste putin cate putin si din ce in ce mai mult.
da, cunosc greutatea lucrurilor importante (si ma inclin in fata respectarii lor), dar o cunosc si pe cea a detaliilor.

prin urmare proclam: detaliile nu exista.
atat timp cat clasificarea in important si nesemnificativ este rezultatul unei perceptii strict personale deci subiective - proclam nesemnificativul important si importantul detaliu derizoriu.

sa vedem cum te descurci in aceasta noua lume.

Dragostea înseamnă să nu fii nevoit să spui niciodată "îmi pare rău"

2008-06-08T01:55:00.000+03:00

De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată...
(I Cor. 13, 8), Apostolul Pavel

ajuta Doamne neputintei mele!

despre oameni. despre mine.

2008-06-08T01:00:00.001+03:00

in ultima perioada nu mai reusesc sa inteleg si sa imi explic oamenii.
me included.

este paradoxal cum ne schimbam atitudinile si comportamentul de la o clipa la alta.
este paradoxal ca nu intelegem gradul in care acest lucru afecteaza pe cei din jur.

da, oamenii sunt egoisti.
including me.
me almighty.
ave moi!

legea care guverneaza universul: eu sunt persoana care conteaza.
avem tendinta:
- de a ne schimba brusc.
- de a uita de ceilalti, de sentimentele lor, de ce reprezinta ei ca persoana si de ce reprezinta ei pentru noi
- de a reactiona aiurea, total iesit din contextul perceput de ceilalti.
ne comportam ca niste bestii absurde, dupa cum ne dicteaza propriul plac, fara a tine cont de cei din jur.
ades dam cu bata in balta si facem foarte multi stropi.
iar acest lucru ni se pare normal.
well, we are wrong.

cu toate acestea avem tendinta sa ne asteptam de la cei din jur la un comportament total opus.
eu ma astept ca oamenii pe care ii stiu sa fie constanti.
constanti asa cum ii stiu. asa cum i-am cunoscut, poate, odata.
si daca se poate, sa se poarte ca niste catelusi dragalasi, entuziasmati de venirea stapanului.
ar fi chiar excelent.

dar de fiecare data experimentez dezamagirea.
dezamagire pe care o aduc, de buna seama, si altora.
constant si intens.

sunt o persoana inadaptata relatiilor interumane.
cand Einstein a formulat teoria relativitatii, se referea la fizica.
eu asociez relativitatea mai degraba oamenilor si relatiilor dintre ei.
si nu este o asociere prea vesela.

starea de nerecunostina

2008-04-18T10:31:00.000+03:00

asa sunt oamenii.
asa ne este mai usor. este mult mai simplu sa consideram ca altii nu ne-au ajutat suficient decat sa consideram ca nu ne ajutam noi pe noi.

interesant este faptul ca, desi, cel mai probabil suntem constienti de faptul ca, defapt, nu ne-am ajutat noi pe noi, actionam simplu si indiferent: aruncam pisica in curtea celorlalti.

da, ei sunt cei care nu M-au ajutat cand am avut cea mai multa nevoie.
da, ei sunt cei care nu MI-au dat suficient, care nu M-au dus de manuta pana in nirvana.
da, ei sunt cei care, nu au facut ceea ce era evident ca trebuiau sa faca.

da, ei sunt de vina.
EU nu.

toti procedam la fel. toti suntem victime. toti suntem napastuiti de catre oamenii rai care nu vor sa ne ajute. Nu conteaza ca impartim acelasi pat cu ei, nu conteaza ca mancam din aceeasi farfurie. Tot ceea ce stim este ca nu ne-au ajutat acum, in momentul acesta.

ceea ce conteaza este ca nu sunt 100% din timp 100% dedicati noua. Si ca nu fac ceea ce trebuie sa facem noi.

MULTUMESC!
atat celor care m-au ajutat cat si celor pe care nu i-am ajutat.