tell me lies tell me sweet little lies

ieri intr-o librarie pe dorobanti:
- intra un pustiulica de maxim 10 ani, insotit de mama sa, si intreaba intepat: aveti carte de germana de a treia?
- vanzatoarea: nu
- mama (o tipa business type cu pantofi mihai albu si geanta nu de calitatea LV ci de pretul LV): bine, hai ca ai scapat.
- ies cei doi din librarie dupa care
- dialogul continua intr-o franceza pe care eu nu as fi in stare sa o vorbesc dupa 8 ani de franceza si 2 meditatori

ok then: sa facem rezumatul intr-un scurt CV
- varsta: maxim 10 ani
- limbi straine vorbite: romana (excelent), franceza (excelent), germana (incepator-mediu - presupun), engleza (mediu cu siguranta - profesor=CartoonNetword, Jetix, etc)
- calitati: excelente abilitati de comunicare, background social solid.

ce trebuie sa intelegem de aici:
- fiecare om trebuie sa treaca prin urmatoarele intrebari:
1. cate limbi straine am vorbit cand eram cu puta in nisip cu mama & papa?
2. cate conturi bancare au parintii?
3. ce geanta poarta mama?

daca
raspunsurile sunt:
1. 0 (zero) (pentru cei din ardeal maghiara nu prea se pune. iar limba rromani doesn't count by default)
2. 7
OK: reformulez intrebarea: cate conturi de ECONOMII au parintii?
aaaa, pai in cazul asta... 0 (zero).
3. aici e simplu: scrie mare si auriu D&G
intrebare ajutatoare: de unde a cumparat-o?
raspuns: din piata.

atunci
cred ca ar trebui sa incetam sa ne mai face viata amara
framantandu-ne
si intrebandu-ne:
de ce NU suntem directori generali ai propriei companii multinationale.

constitutia noastra (si a tuturor statelor de altfel) incearca sa ne vrajeasca cu o mare gogoasa:
gogosa egalitatii de sanse.

hai sa fim seriosi si sa dovedim neuron!

chestia nasoala este ca unii o inghit pe nemestecate si ne scot ochii cu ea, f*tandu-ne la cap cu intrebari filosofice de genul:
EX 1:
ce este de capul vostru? nu v-ati luat nici casa, nu v-ati luat nici masina!
nu sunteti in stare de nimic!

sau

EX 2: de ce nu intri in politica, poate ajungi si tu pe la parlamentul european.

pai ete de ce: pentru ca nu am avut background-ul care trebuie.
si de ce asta?
pentru ca ai mei nu au avut nici ei background-ul care trebuie.
si guess what: nici background-ul progeniturilor mele nu va fi cu mult mai stralucit.

si cu toate acestea:
never take life seriously. nobody gets out alive anyway.

dictionar: LV = Louis Vuitton

don't take it as commercials, take it as shopping tips

3 chestii:


1. bicicleta plianta.
pret (magazin bucurestii vechi) - aproximativ 3500 lei (marca brompton).
arata mica in varianta sandwich
arata ca draku in varianta bicicleta.

motive pentru care sa cumperi:

a) sa arati total ridicol calarind o chestie ridicol de scumpa

b) sa gasesti in sfarsit utilitate la gentile imense pe care le cara domnisoarele.
... iti dai seama fataaa cat de cool e sa mergi cu bicicleta pe umar...

c) sa ai aceelasi tip de bicicleta ca domnul Malaiele (asa cum sustine vanzatorul la prezentarea produsului)
...c1) daca domnul Malaiele are brompton de ce trebuie sa am si eu?
...c2) actorii parca nu prea aveau bani...
...c3) de cand domnul Malaiele a devenit trend maker pentru biciclete??

2. aparat de fiert oua
what the fuck is wrong with the old method???

sa inteleg ca nu mai este la moda sa iti fierbi ouale in apa?

sa inteleg ca a sosit momentul sa investim mai mult pentru ouale din dotare?



3. aparat de facut iaurt

hmm... sa incercam ceva finante:

daca litrul de lapte dulce costa aproximativ 3.0-3.5 lei
si
litrul de iaurt/sana costa cam tot atat

de ce sa investesti 200-300 lei intr-un aparat care face magistrala transformare a unui leu intr-un leu?

de aia mon cher, de aia!

cumparatorii nostri sunt mai destepti decat cumparatorii lor?

till google do us apart

de la apostolul google citire:
astazi este ziua cercurilor prin cereale (fara lapte).

si de aici porneste isteria:

am gasit (fara eforturi considerabile) in cursul unei singure zile, pana la ora publicarii acestei postari (15.00) peste 100 de bloguri si publicatii in limba romana care au preluat informatia prezentata de google si au dezvoltat-o.

si toate astea printr-o singura imagine.
the power of love
se transforma subit in
the power of doodle.

all the people in the house sing with me:

Baby if you google it to me
I'll google it to you
I know what you want
You know I got it

Baby if you google it to me
I'll google it to you
As long as you want
You know i got it

cercuri in lanuri sau can you draw me my personal crop circle?

baietii veseli care au scris biblia au nimerit-o cu o chestie.
in rai exista pomi interzisi.

cica ar fi doua bucati. discutabil.

din unul a halit fratele adam si a iesit prost. a fost extradat.
pomul cu pricina ar fi fost cel al cunoasterii binelui si al raului.

eu zic ca la momentul savarsirii infractiunii adam tocmai luase pranzul.
si si-a spus, what the hell, just a snack...

pentru ca se vede treaba ca insusirea calitatilor pomului este direct proportionala cu volumul ingurgitat.
altfel nu se explica motivul pentru care singura chestie care l-a isterizat pe musiu adam este
"oh my good, i am nacked!!! shit!"

poate ca daca omul NU ar fi mancat ca un porc inainte de a gusta din mar
si-ar fi dat seama ca ar fi fost interesant sa mai guste si din alte fructe interzise doar de dragul de a afla chestii.

si sa nu imi spuna cineva ca nu a gustat alte delicatese "classified" doar fiindca si-a dat seama ca asta nu este bine.
nop, nop, nop!

dupa cum spuneam, adam mancase ca un porc inainte de a incerca marul.
deci omul a ingurgitat o doza nesemnificativa si de asta nu prea s-a lamurit cum sta treaba cu chestiile astea complicate, binele si raul.

ca doza a fost total insuficienta sta marturie tot restul bibliei.
in felul acesta se explica:
- de ce feciorasul cain si-a kilarit miseleste fratele.
- de ce za holly God a tot trimis remaindere ca e bine sa fii bun
EX:
* printarea celor 10 porunci (poate daca cititi va intra mai bine in cap ce e bine si ce e rau)
* fiule du-te tu si le explica, tu esti mai tanar, poate le vorbesti pe limba lor
- de ce o sa dam coltul loviti de apocalipsa

daca nenea adam ar fi papat toata portia copacioasa si ar fi trecut si la felul 2, 3, etc
atunci baietii veseli de la google nu ar fi avut astazi ca doodle misterul cercurilor in lan.

am fi stiut despre ce este vorba in propozitie.
asa, my friend, what the hell do we know?
2 chestii:
ca ne nastem si ca murim
si culmea ironiei: habar nu avem cand este de bine si cand este de rau.

where am I?

din nebuloasele zilei de astazi am decis sa trag o concluzie.
today my life sucks...

probabil ca sufar de un dezechilibru de chimicale sau probabil ca pur si simplu imi vad viata asa cum isi vede un barbat amanta a doua zi dupa prima noapte de sex, fara make-up.

nu imi place ce fac.
nu imi place ce am devenit.
nu imi plac oamenii cu care lucrez.
nu imi mai place nimic.

este posibil sa fi ajuns la concluzia asta dupa o serie de lungi si nesfarsite zile negre si intunecate prin care am trecut.

cert este ca m-am plafonat si acum nu stiu pe unde sa scot camasa mai bine si mai elegant.
imi trebuie o schimbare si inca una rapida. altfel o iau razna.

intrebarea este: de unde sa imi fac curaj de schimbare?

intrebarea este: in ce unitate de masura trebuie sa fie exprimata schimbarea pentru a ma drege de starea in care ma aflu?

intrebarea este: incotro mon cher? o fi bine la bulivard???

nu am un raspuns azi.
tot ce am este o stare de greato-lene si un post-it.
acesta.

ce-i mână pe ei în luptă

from 9am with love:
Omul de afaceri Ionut Negoita a declarat, marti, ca va oferi jucatorilor echipei nationale apartamente in valoare totala de 1,5 milioane de euro, in cazul in care acestia vor reusi sa califice selectionata Romaniei la Campionatul Mondial din 2010, din Africa de Sud.
"Le voi da jucatorilor 1,5 milioane de euro in apartamente, in cazul in care nationala merge la Mondiale. Sunt sanse reale sa ne calificam, dar depinde de cat de bine se va mobiliza echipa la aceste doua jocuri, cu Serbia si Austria. De obicei, reusim sa castigam cand suntem in situatii speciale. Am vorbit cu Mircea Sandu, este de acord cu propunerea mea. Sper sa mai vina si alti oameni cu initiative de acest gen", a spus Ionut Negoita, conform NewsIn.

pai beei, ce e aia un apartament în zilelea astea? măcar dacă ar fi fost o casă.
draku, ce motivaţie pozitivă practicaţi voi ăştia???

mi se pare de bun simţ să mai sară şi alţi prietenari cu iniţiativa la înaintare.
adică ce sens are frăţâne să primeşti un apartament chior aşa, de doru lelii?
cine a mai vazut apartament fără parcare?
şi ce e aia apartament fără mobilă mobexpert şi bucătărie franke incluse?
ce, noi (fotbaliştii) suntem amatori?
şi cum e aia apartament fără pâine şi sare la întâmpinare?
adică nu există nici un fel de respect pentru noi cei care reprezentăm românica peste hotare???
adikă voi vreţi să fim cu self respectu' la nivelul gazonului şi să nu mai nimerim mingea?
adikă vreţi să fim naturali, bei?

puneţi mâna şi daţi la tata cu cotizaţia.
ce, vă doare mâna să daţi şi voi o maşinuţă, o excursie prin caraibe all inclusive şi nişte frumuseţi exotice?
mizilic ce dreaku...
hai, executarea!
vreţi onoare, onoraţi la băiatul.

well, pentru ca onor fotbaliştii selecţionaşi să fie veseli şi potenţi la minge vin şi io cu iniţiativa şi le dau bomboana.
şi lumânările.
coliva nu că nu ştiu cum se face.

de ce?
ete mai jos de ce:
(filmuleţul poate fi văzut şi fără sunet.
expresia feţei is more than enough)

bleahh mutule!
bleahh, bleahh, bleahh!

Mutu ii sperie pe sarbi cu imnul. Asculta-l cum canta!

StirileProTV.ro

din spatele usilor inchise

suntem exact asa cum ne este stilul de a lucra.
în mod repetat am constatat corelarea directă între caracterul nostru şi modul în care ne defăşurăm artistic la biroul nostru cel de toate zilele.

spre exemplificare voi diseca un coleg.
să îl numim caisă.
şi îl voi diseca în stil fotografic - trăgând cadre.

cadrul 1: începem cu uşa.
aceasta este etern închisă.
iar voinţa închiderii nu este proprie nici uşii şi nici colegilor de birou ci invariabil subiectului analizat.
(de 4 ani de când îl cunosc, uşa aceea a stat deschisă doar când caisă a lipsit din birou - ceea ce este un lucru bun - uşa este pe post de 6, caisă nu'i)
caisă's life este exact aşa: ascunsă în spatele aparenţei. iar ca să pătrunzi trebuie să treci de bariera autoimpusă = uşa.

cadrul 2: biroul
impecabil.
elemente de identificare:
- calculatorul (evident) navă spaţială <=> my motto: eu sunt superlativ. deci lucrurile care mă înconjoară să facă bine şi să fie superlative de asemenea.
- o foaie cu "to do" <=> "i do not have a soul. i have a "to do" list"
- elementele ce constituie subiectul muncii prezente şi imediate
- 3 elemente personale şi impersonale în acelaşi timp (mici obiecte de decor primite de la cunoscuţi. nimic primit de la girlfriend (să o numim caisată)).
evident şi biroul seamănă cu caisă: ceea ce lasă să fie văzut este minimum minimorum.
dichiseala este la loc de cinste. un element de vestimentaţie nelalocul lui este prilej de obsesie.
biroul este manifestul lui caisă: trebuie să ştiţi doar ce vă dau EU voie să ştiţi.
rezumând: obsesie pentru detalii şi ermetism.

cadrul 3: dulapurile
- mai mult decât evident, mereu închise. molipsitor de închise (eu m-am infestat de virus şi astfel port un buchet de chei după mine)
- în dulapuri se află tot ce nu trebuie să se găsească pe birou. până şi pachetul de biscuiţi care tocmai a fost cumpărat şi urmează a fi rontzăit.

cadrul 4: scaunul
- unul fix. nu că nu ar fi auzit de scaune ergonomice. să nu uităm: totul trebuie pus la locul lui - scaunele ergonomice au prostul obicei de a se mişca. deci fiind neascultătoare nu au ce căuta în peisaj.
- poziţia pe scaun: cât mai dreaptă. ca şi cum onorabilul scaun are în dotare un băţ de înfipt în fund pentru sporirea verticalităţii.
şi este normal să fie aşa: nu ne permitem să fim decât mister "I am to good to be true". cocoaşa nu se încadrează în peisaj.

cadrul 5: elemente aleatorii
- cărţile. acestea când poposesc pe birou, a dracu' mereu aterizează cu faţa în jos şi cotorul poziţionat astfel încât să fie cât mai puţin vizibil de alienii vizitatori
- gunoiul. foile sfărşesc în coşul de gunoi sfârtecate. de ce: de la mine nu v-a transpira nimic ce nu are voie să transpire. deci tot ce a transpirat va fi distrus deîndată. urmarea: nu avem un shredder. dar, then again , nici nu ne trebuie unul. acest punct este iarăşi microbian şi viral. ...nici eu nu am nevoie de shreder.
- coşul de gunoi. este poziţionat cât mai departe de ochii privitorilor <=> there are no skeletons in my closet.
- desktop-ul: well, ghici câte icon-uri sunt pe desktop! 1 (unul). recicle bin. (desktop aproape viral).

teoria mea este susţinută de exemplul propriului birou:
- o claie mare de documente, pixuri, bani, covrigei, mascote & stuff.
de zici că nici nu am birou ci o mai degrabă o oglindă.

little details are making the difference.
little details are telling the true story
the important thing is to know how to spot them and to be a good puzzle resolver.

once again life is not fair

clar că
life is not even close of being fair but today this has striked me again.
şi de data aceasta nu mă refer la mine.

în ultimele două zile am avut de a face cu două tipuri total diferite de clienţi.
in continuare nu voi scrie despre tipurile de afaceri şi nici despre tipurile de "the big boss".
voi scrie despre oameni.

clientu' de yesterday:
- stupid as mud
- stupid as mud again
- avid căutător de nod în papură
- cârcotaş până în măduva oaselor
- impertinent
- în mod constant trebuia să îî explic de 3 ori până înţelegea idei simple (gen că o chestie este arborescentă şi NU liniară)
- fără nici un fel de habar în a aplica regula "mai întâi asculă şi apoi întrebă "(you cow's husband!)
- un om pentru care o bibliotecă întreagă de cărţi gen "Cum să comunicăm bine cu clienţii dificili" nu este suficientă
- and did I mentioned stupid as mud???

clientu' de today:
- a real pleasure
- cu un nivel de bun simţ care depăşeşte cu mult media
- s-a prins repede şi uşor de toate chestiile pe care i le explicam
- in momentul în care a descoperit că lucrurile nu se întâmplă chiar aşa cum îşi imagina că ar trebui să se întâmple a încercat din toţi rărunchii să fie cât mai constructiv, fără să prezinte nici o urmă de cârcoteală
- tot dialogul s-a desfăşurat sub deviza let's do things better!

şi acum celelalte diferenţe dintre cei doi clienţi:

clientul de yesterday:
- îşi petrece viaţa de la 9 la 18 ore în clădiri sticloase cu toate condiţiile included
- ţoale versace, prada & co
- mercendesu' la scară cu şofer la volan

clientul de today:
- punctul de lucru: un depozit în care se deschide uşa ca să intre căldura de afară.
- colegii: nişte prietenari care urlă din toate corzile vocale la fiecare chestie măruntă ce nu le convine
- ţoale cumpărate de pe catwalk-ul din europa de lângă pod colentina
- merţandes-ul model RATB.

de ce lucrurile stau în felul acesta?
de ce o diferenţă atât de mare între ceea ce poţi şi ceea ce obţii?
răspunsul este atât de complicat încât unica explicaţie valabilă, deşi superficială, este:
because life sucks.

spam si colectare de date personale cu coenzimea Q10

spânzurătoarea amarului

am descoperit locul în care nu mai este nici supărare nici suspin.
sau cel puţin locul în care se înneacă cele anterior menţionate.

vestea bună este că se află pe lumea aceasta.
vestea proastă este că dăunează grav sănătăţii.

i am talking about the one and only: KFC

- te-ai certat cu boy/girl-friend-ul/a? - o porţie de crispy strips detensionează relaţia.

- seful te-a făcut varză? - the hot wings or să îţi dea aripi şi vei deveni cel mai productiv pui de aprozar din companie.

- tocmai ai constatat că nu ai cu ce să îţi plăteşti ipoteca? atunci necazul încape numa bine într-un bucket de varietăţi. dacă faci rost de credit de refinanţare, un snack box este suficient.

masa de la kfc după un eveniment neplăcut este ca ciorba de potroace după o noapte de beţie.
este ca ţigara de după o partidă de sex cu o tipă urâtă şi grasă.
este ca rivanolul de pe pansament.

este forma de răzbunare pe lume, pe şef, pe boy-girl-friend şi poate inconştient pe tine însuţi
şi în acelaşi timp este ca un fel de leac băbesc (tratament intensiv cu ceai de sunătoare după o operaţie pe creier).

nu mai contează cât de mult ai scos limba pe banda de alergat
nu mai contează prelegerile savante despre chestiile nasoale care ţi se pot întâmpla de la fast-food
nu mai contează că aproape invariabil cântarul intră în colaps cănd se procopseşte cu muşteriul pe el
orice păleşte în faţa paradisului ex-cotcodăcitor.

the kfc dinner is the moment of relief after a hard day.
it's the eternal sunshine of the spotless mind.
it's the ultimate brain spa.